eugen pohontu

frumos și îngrijit haiku, chiar dacă ultimul vers are 4 silabe, poate că s-ar potrivi mai multă disociere de idei, antiteze, mă rog, doar păreri...
oricum, m-ai lăsat \"bunic pe gânduri\" ...

întotdeauna găsesc o mare încântare în haiku-urile tale, atât de rafinat \"executate\", dar atât de profunde...trebuie să știi ceva \"șah lingvistic\" pentru a savura jocurile secunde ale lui Norea
primul și al treilea sunt chiar excepționale...
multumesc!

aș spune \"o curgere fragilă\", deosebit de romantică, dar și verticală în același timp, fără căderi in dulcegărie, o poezie matură, dar diafană...
o bucurie lectura poeziilor tale de dragoste,
să fii iubită

Teo, dragă, am aterizat, la propriu în țară și la figurat la ,atelier, dar parcurgerea versurilor tale îmi alină, ca de atâtea ori, dorul de poezie și...de veșnicie.
liniștea ronțăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă privește și tace
ce mai poți adăuga la aceste ,liniști, la această curgere continuă a viselor...
mare noroc am că pot să mă alin la răcoarea versurilor tale!
să fii iubit!

mă bucur LIM că umilele noastre comentarii au putut (cu efortul benefic al intervenției tale) să-ți \'decoloreze gălbeneala\' de sub text:)
se simte o înbunătățire semnificativă a textului, felicitări!
cu prietenie

sincer să fiu, nu văd de unde scot unii comentatori, ermetismul, încifrarea(sic), metafore încriptate(sic), etc. referitor la acest text, care, mie mi se pare unul dintre cele mai \'limpezi\' texte ale Ecaterinei...
evident că ideile sunt susținute liric de metaforă și simbolurile \'ascunse\' printre cuvinte, de aceea se numește poezie...
\"semnificații contorsionate\" chiar m-a dat gata, adânci comentarii, mari comentatori...
excelent: \"ce fel de răsuciri lăuntrice mai poți încerca
dacă nu ai voie decît să respiri?\"
cu prietenie

n-am mai comentat cam de multișor, cu toate c-am trecut aproape zilnic pe pagina ta, am considerat că părerea mea mi-am exspus-o de multe ori, fiind un devorator de metaforă dumeiană, așadar, mă opresc doar dacă ceva sare din schemă :)
la poezia asta am remarcat un fel de mixtură între stilul haiku și poezia de notație, fulgurația unei idei, evident, transfigurată de metaforă...
ceea ce nu m-a impresionat, iartă-mă, este oarecum simplismul (nu simplitatea) stării, aproape intrinsec inclusă în \"rugă\" și-atât, nu mai trebuie nimic, ca o concentrare de tip brîncușian, esență în formă, în cazul ăsta, esență în spirit...
restul este de prisos (exagerând, evident), exceptând poate:
\"între mine și suflet
ca o cetate deschisă
ruga\"
cu aceiași considerație,
eugen

urmăresc de multă vreme \'excursia\' ta pe la atelier și pur și simplu nu înțeleg de ce editorii te trimit cu ostentație acolo...
citesc de multe ori subproducții care încap pe prima pagină și de foarte multe ori, texte de-ale tale care ar putea liniștit să stea pe prima pagină sunt trimise aiurea la atelier..., mă rog, karma fiecăruia...
la textul tău, cred că prima parte ar putea fi oarecum scăpată de un ușor demonetizat parcurs, ultima parte chiar excelentă...
voi fi mai des pe pagina ta, chiar merită!
cu prietenie

domnul meu, ortografia cam scârție, după virgulă se lasă un spațiu, \"tirzii\" cred că trebuia -târzii, sau tîrzii -
\"zbor îndoit\" sună cam îndoielnic...
păcat de câteva metafore aproape reușite și chiar câteva idei interesante, dar textul mi se pare prea puțin elaborat, prea frugal așternut...
cred că trebuie mai multă \"transpirație\" pe text...
cu prietenie

cu tot amalgamul ăsta de fizică și sentimente, destul de banal expus în text, nu cred că poate ieși poezie...
mie mi se pare o abordare frugală, inconsistentă, insuficient \"rumegată\", totuși, cu ușoare fulgurații de poezie, din păcate nesusținute prin cuvânt.
merită, cred, mai multă aplecare asupra textului...și multă lectură...
cu prietenie

...te-ai desprins dintre culori măsurând golul dintre noi, întotdeauna egal, până la atingerea pleoapelor, adânc...
am făcut un \"mixtum compositum\" din versurile tale și câteceva de la mine, ca o dovadă a simțirilor comune...
remarc totuși o modificare de stil, în sensul bun, care te \"prinde\" la fel de bine ca și cel elaborat dramatic, ultrametaforic, aș zice...
derutante ultimele versuri, dar...licența poetică, este licență și doar poetul știe țifrul...
la mulți ani prietene și la cu folos literatură!!!

Mulțumesc dragilor, mă bucur că v-a plăcut!
Fie ca noul an să vă aducă multe bucurii inclusiv pe tărâmul poeziei.
Același al vostru consecvent cititor,
eugen

sărbătorile -
praf de stele din cojoc
moșului iubit

sarbatori fericite copile drag!
mare bucurie sa te regasesc pe meridian \"agonic\"...
acelasi iubitor de prospetimea cuvintelor tale,
eugen

sunt epuizat
nu-mi amintesc bine lucrurile
mi-e dor de tine
mi-e dor de Dumnezeu
Iată un Dume = poezie, atât de simplu și atât de rafinat, profund și cristalin, cred că prietenul nostru a intrat în era POEZIEI, definitiv, este deja o expresie lirică împlinită...și nu exagerez...
același marcat de frumuețea versurilor tale,
eugen

grav, intens, profund și tonuri de gri spre negru...
nu mai zic nimic de gen, nu mai știu dacă este au ba haiku, cert este că-mi place fără rezerve...
parcă aș înclina și eu pentru primul text cu toate că și al doilea are o mare încărcătură metafizică...
cu o deosebită plăcere a textelor poetului George,
eugen

dragul meu fizicist (cum obișnuia regretatul Nichita să \"alinte\" breasla noastră), am tot adăstat asupra versurilor tale și n-am știut cum să le cern.
Este atâta ludic metaforic încât, cel puțin pe mine, mă derutează, am senzația unui joc de l\'art pour l\'art, cu grație așezat în cuvinte măiestrite, dar, cu iertare, parcă se pierde din profunzime, mai bine spus, textul devine extrem de eclectic și criptic(...)
nu spun că nu mi-a plăcut, dar, m-am obișnuit cu versurile tale profunde, texte filosofice cum ar zice prietenul Teo, aici te joci, cu grație, adevărat, dar senzatia tot de ludic rămâne...
\"mi-ai lăsat aproape corbii – bâtrânii tovarăși ai firii
au grijă de mine în nopțile în care cad pradă
vântului turbat\"
în aceste versuri l-am găsit pe finul poet Marius Surleac...
ăst sentiment mi-a procurat creația ta și de aceea am ezitat să comentez, dar prea mult țin la scrisul tău ca să n-o fac...
cu aceiași prietenie,
eugen

păi Teo dragă, tu nici n-ai scris texte filosofice, tu ai scris ceea ce simți, ceea ce nu-ți procura liniștea, îți înmuia condeiul în cerneala neliniștilor, chiar dacă metafizice, nu, nu sunt texte filosofice, sensurile versurilor au aura filosofiei, dar sunt născute din zbaterea cuvintelor, din împletirile metaforice ale vieții și morții...nici n-ai scris texte filosofice!
și dacă o să mai am timp
o să dărâm toate gândurile
și voi vopsi gardul în alb
apoi o să-mi las capul pe spate
ca să mă văd trecând prin albastrul
fisurat al cerului...
așa să faci Poete și atunci \"Dumnezeu (poate) te va privi îngăduitor\"...
Această ultimă poezie m-a \"trezit\" nițel din reveria care mi-o procurau textele tale și m-am întrebat dacă dl. Pașa nu are ceva dreptate în cele spuse...dar cred că în sensul în care textele tale ar putea să pice în manierism, \"culoarea\" lor pe ansamblu are aceiași cromatică, sunt crochiuri în tonuri de gri, este doar o părere generată de commurile oarecum critice la sciitura ta, nu-mi pot defini cu precizie sensul propus, dar, există și posibilitatea căderii intro formă de redundanță...
textul de față demonstrează că există și un alt Teo, descătușat de maniera obișnuită, fără a pierde nimic din plasticitatea și profunzimea cuvintelor...
Eu asta am simțit, sau mai bine spus, m-au decanșat versurile tale din textul de față, care pare mai filosofic decât altele denumite ca atare...
cu aceiași prietenie,
eugen

Teodor dragă, aveam un vers odată \"nopțile astea respiră în mine\", ca să vezi cum simțirile noastre se regăsesc pe un oarece tărâm al cuvintelor...
prima strofă respiră nostalgie, a doua - filosofică, a treia exprimă chintesența lirică a întregului iar ultimele două versuri sunt geniale...
incă odată felicitări, mi-ai făurit o zi frumoasă, dar tristă...
acelasi devorator de versuri teodordumiene,
eugen

superb tristih, dar...eu n-aș zice că-i haiku, în primul rând - prea evidentă metafora cu \"înfloresc trist ciulinii\" nepermisă în haiku
- cele două planuri par rupte (impresia mea)
desigur, părerile sunt împărțite în ceea ce privește haikuul, dar...
cu prietenie,
eugen

\"îstelatul\" meu prieten, trăirile tale, imaginile induse, sunt parcă spuse de mine, dar mult mai bine stau în plămada cuvintelor harnic așternute de tine...
finalul, întradevăr, este excepțional, cum mai remarcase cineva...
cu siguranță este una dintre cele mai frumoase poezii ctitorite de tine pentru sufletul cititorilor...
dacă aș avea stele, de mult ți-aș fi făcut o constelație!
cu profundă considerație,
eugen