danțul metaforei

am citit poemul tău și mi-a plăcut siguranța în exprimare și ușurința cu care versifici și faci joncțiunea între stări. strofa de final m-a eclipsat.

\"polenul pe gene, purifică vederea,
prin rana privirii cai năvălesc,
în vis, pe țărm de har... și marea,
prin ochi o risipesc\"

o să mai revin în pagina ta.
cu prietenie,
teodor dume,

multumesc mult, Teodor, chiar ma simt magulit!(fata de cate \"ateliere\" am:-))
sper ca eclipsa in cazul asta, este de bine?
mai treci pe aici, ma voi stradui sa nu te dezamagesc
multumesc si pentru prietenie,
eugen

Oricum ce exprimă versurile dvs.este o fluiditate de stări ce nu se pot ascunde și \"proteja\"...deci sunt aici.

Da, ultima strofă este deosebită, te reîntorci fără să vrei la versurile ei, pare un cântec.

„prin rana privirii cai năvălesc,

în vis, pe țărm de har... și marea,

prin ochi o risipesc.”

Nu m-ai dezamăgit. Felicitări!

Doru Emanuel


P.S. Poeziile din Atelier pot fi refăcute. Merită!