Eugen Fulea

Ce tandră ești în visul meu Când mă ating de trupul tău Și cât mă bucur că exist… Deși când mă trezesc sunt trist. P.S. Povestea nopților de vară... Când eu în patul dintre flori (Deși

Mă mai întorc din când în când Pe firul timpului în gând, Când lumea mea se colora Albastră ca privirea ta. Mă mai întorc din când în când În lumea din albastrul gând, Când visul meu se

Pe firul timpului pierdut Întorc prezentul spre trecut, Te regăsesc, te părăsesc, Apoi revin - copilăresc, Puțin absurd, puțin grotesc, Să-i spun fantomei: te iubesc! P.S. Am vrut atunci

Pe un sentiment, la vale, Tot cobor, cobor, cobor: Și distrug ce-mi stă în cale, Cu puhoiul apelor. Mă opresc numai în mare: Adică în ochii tăi - Și-mi las sufletul să zboare Cât vor

Culeg din aer molecule Și le transform în libelule, În fapt, fantome somnambule Ce mișcă timpul prin pendule. Magicianul oarecare… Un mare șef într-o parcare, (vrând să mă pună

Ieri, un mare orator, Povestea cu mult umor Ce făcea în dormitor Și cum a-nvățat din DEX Ce înseamnă să faci sex. P.S. Dar, același orator, Astăzi, ca un senior, Le explică tuturor Chiar

Ce sunt zilele senine? Nopți când pot vorbi cu tine La un telefon cu rime, Iar cuvintele docile Descriu vise inutile. Ce sunt zilele senine? Nopți când mă gândesc la tine Și îți povestesc în

În căsuța de pe deal Stă un cuplu ideal: Fantele cu tolba plină Și roșcata sex-mașină. Traiul lor e monoton - Ziua sex și noaptea somn, Dar problema lor reală Este drama conjugală. Soțul

Eu îți dădeam prin gard culori Iar tu le transformai în flori, Primeam și eu în schimb fiori Când te priveam dansând în zori Pe corzile unei viori… P.S. În fața gardului cu flori Ne-am

Am. început ieri să rescriu Altfel abecedarul, Pictând atent cu cenușiu, Pe litere, amarul. Dar azi, la litera „iubesc”, S-a terminat culoarea Și sunt forțat să îmi opresc Definitiv

Dacă pleci, te vei întoarce, Dar atunci vei regreta... Pentru că, orice ai face, N-am să uit trădarea ta. P.S. Dacă pleci, nu te întoarce, Nu privi în urma ta! Ce s-a rupt nu se

Un val ciudat te-a ridicat Pe creasta lui...și a plecat; E valul timpului pierdut, Plecat acum spre început! P.S. Nu vei simți că ești pe val, Deci poți trăi că și pe mal; Poți să zâmbești,

Dacă mâine vine toamna Să ne bată pe la porți, Vei vedea că este doamna Fără cearcăne la ochi. Delicată, puțin tristă, Elegantă ca parfum, Dar cu viața irosită Prin rețete cu magiun. Tu

Târfulița din parcare, (o femeie oarecare) Propunând-mi o favoare… Îmi cerea doar de mâncare. Nu era o fandosită Și vedeam că-i hămesită... Exploatată, jefuită Cu nemernica

Simt că mâine va fi ziua Când, într-un banal răzor, Își va îngropa iubirea Ultimul născut-fior. Poate mâine va fi soare Iar pe cer un norișor… Cel ce te plimba la mare Pe deasupra

Cum poți să te dedublezi? Să pictezi fără să vezi! Să visezi fără să crezi! Să fii capră la doi iezi… P.S. Cel mai mult îmi place marea Când o văd în ochii tăi, Dar acum...aștept uitarea Să

Ai plecat la vânătoare Pe câmpiile celeste… Și sunt singur prin ninsoare În pădurile terestre. Am fost tatăl și cu fiul Îmbinați pentru o clipă, Ca radarul și cu glonțul Într-o singură

Știu că este de bonton Să primești și un bonbon La final…într-un sezon; Eu îți las un telefon… Să mă suni din avion; Dacă vei zbura spre rai, Îți voi spune doar…goodbye! Însă dacă pleci spre

Doamne! sunt într-un pustiu… Poate nici nu mai sunt viu, Dă-mi putere și voință Să fiu iarăși o ființă… P.S. Lasă-mă să o iubesc Lasă-mă să o doresc…

De ce să urc pe Everest! Ca să privesc în grotă? Să văd spectacolul grotesc Cu tine pe golgotă? De ce să urc pe Everest! Văd și de jos minciuna Și e tardiv să îți arăt Că pot atinge

Nu poți fi o Desdemona - Nu sunt negru – nu ești donna; Azi esti numai o femeie... Unde mulți aveau o cheie! Nu aș vrea să fiu Othello, Nici măcar un Donatello, Vei rămâne deci o stâncă: Unde

Doamna mea inexistentă E brunetă, indecentă, Dar frumoasă și ardentă, Și spun unii...influentă. E, în plus, inovatoare În „decameron”, se pare, Chiar Boccaccio zâmbește, Poate

Limita e înjosirea Când abandonezi iubirea. Azi în pat ești servitoare, Nu numai o cerșetoare. Ești la vârsta delicată Când e greu să fii salvată; Azi minciuna-i stil de viață, Ești „produs”

Ieri au început să-mi cadă Sentimentele...pe stradă, Nu erau evenimente Ci doar simple incidente. P.S. Murmurând: „festina lente”! Două târfe eminente, Profitând că sunt „al dente”, M-au