Ce tandră ești în visul meu
Când mă ating de trupul tău
Și cât mă bucur că exist…
Deși când mă trezesc sunt trist.
P.S.
Povestea nopților de vară...
Când eu în patul dintre flori
(Deși
Mă mai întorc din când în când
Pe firul timpului în gând,
Când lumea mea se colora
Albastră ca privirea ta.
Mă mai întorc din când în când
În lumea din albastrul gând,
Când visul meu se
Pe firul timpului pierdut
Întorc prezentul spre trecut,
Te regăsesc, te părăsesc,
Apoi revin - copilăresc,
Puțin absurd, puțin grotesc,
Să-i spun fantomei: te iubesc!
P.S.
Am vrut atunci
Pe un sentiment, la vale,
Tot cobor, cobor, cobor:
Și distrug ce-mi stă în cale,
Cu puhoiul apelor.
Mă opresc numai în mare:
Adică în ochii tăi -
Și-mi las sufletul să zboare
Cât vor
Culeg din aer molecule
Și le transform în libelule,
În fapt, fantome somnambule
Ce mișcă timpul prin pendule.
Magicianul oarecare…
Un mare șef într-o parcare,
(vrând să mă pună
Ieri, un mare orator,
Povestea cu mult umor
Ce făcea în dormitor
Și cum a-nvățat din DEX
Ce înseamnă să faci sex.
P.S.
Dar, același orator,
Astăzi, ca un senior,
Le explică tuturor
Chiar
Ce sunt zilele senine?
Nopți când pot vorbi cu tine
La un telefon cu rime,
Iar cuvintele docile
Descriu vise inutile.
Ce sunt zilele senine?
Nopți când mă gândesc la tine
Și îți povestesc în
În căsuța de pe deal
Stă un cuplu ideal:
Fantele cu tolba plină
Și roșcata sex-mașină.
Traiul lor e monoton -
Ziua sex și noaptea somn,
Dar problema lor reală
Este drama conjugală.
Soțul
Eu îți dădeam prin gard culori
Iar tu le transformai în flori,
Primeam și eu în schimb fiori
Când te priveam dansând în zori
Pe corzile unei viori…
P.S.
În fața gardului cu flori
Ne-am
Am. început ieri să rescriu
Altfel abecedarul,
Pictând atent cu cenușiu,
Pe litere, amarul.
Dar azi, la litera „iubesc”,
S-a terminat culoarea
Și sunt forțat să îmi opresc
Definitiv
Dacă pleci, te vei întoarce,
Dar atunci vei regreta...
Pentru că, orice ai face,
N-am să uit trădarea ta.
P.S.
Dacă pleci, nu te întoarce,
Nu privi în urma ta!
Ce s-a rupt nu se
Un val ciudat te-a ridicat
Pe creasta lui...și a plecat;
E valul timpului pierdut,
Plecat acum spre început!
P.S.
Nu vei simți că ești pe val,
Deci poți trăi că și pe mal;
Poți să zâmbești,
Dacă mâine vine toamna
Să ne bată pe la porți,
Vei vedea că este doamna
Fără cearcăne la ochi.
Delicată, puțin tristă,
Elegantă ca parfum,
Dar cu viața irosită
Prin rețete cu magiun.
Tu
Târfulița din parcare,
(o femeie oarecare)
Propunând-mi o favoare…
Îmi cerea doar de mâncare.
Nu era o fandosită
Și vedeam că-i hămesită...
Exploatată, jefuită
Cu nemernica
Simt că mâine va fi ziua
Când, într-un banal răzor,
Își va îngropa iubirea
Ultimul născut-fior.
Poate mâine va fi soare
Iar pe cer un norișor…
Cel ce te plimba la mare
Pe deasupra
Cum poți să te dedublezi?
Să pictezi fără să vezi!
Să visezi fără să crezi!
Să fii capră la doi iezi…
P.S.
Cel mai mult îmi place marea
Când o văd în ochii tăi,
Dar acum...aștept uitarea
Să
Ai plecat la vânătoare
Pe câmpiile celeste…
Și sunt singur prin ninsoare
În pădurile terestre.
Am fost tatăl și cu fiul
Îmbinați pentru o clipă,
Ca radarul și cu glonțul
Într-o singură
Știu că este de bonton
Să primești și un bonbon
La final…într-un sezon;
Eu îți las un telefon…
Să mă suni din avion;
Dacă vei zbura spre rai,
Îți voi spune doar…goodbye!
Însă dacă pleci spre
De ce să urc pe Everest!
Ca să privesc în grotă?
Să văd spectacolul grotesc
Cu tine pe golgotă?
De ce să urc pe Everest!
Văd și de jos minciuna
Și e tardiv să îți arăt
Că pot atinge
Nu poți fi o Desdemona -
Nu sunt negru – nu ești donna;
Azi esti numai o femeie...
Unde mulți aveau o cheie!
Nu aș vrea să fiu Othello,
Nici măcar un Donatello,
Vei rămâne deci o stâncă:
Unde
Doamna mea inexistentă
E brunetă, indecentă,
Dar frumoasă și ardentă,
Și spun unii...influentă.
E, în plus, inovatoare
În „decameron”, se pare,
Chiar Boccaccio zâmbește,
Poate
Limita e înjosirea
Când abandonezi iubirea.
Azi în pat ești servitoare,
Nu numai o cerșetoare.
Ești la vârsta delicată
Când e greu să fii salvată;
Azi minciuna-i stil de viață,
Ești „produs”
Ieri au început să-mi cadă
Sentimentele...pe stradă,
Nu erau evenimente
Ci doar simple incidente.
P.S.
Murmurând: „festina lente”!
Două târfe eminente,
Profitând că sunt „al dente”,
M-au