Trec zilele grăbite
Să intre în morminte,
Parcă sunt mituite
Să uite jurăminte,
Să-și lase părăsite
Și vise ne-mplinite
Și gânduri nerostite...
Această nerăbdare
O simt ca o trădare
Și-mi
Lasă-mă să te respir…
Să te am în piept mereu,
Ca parfum de trandafir
Altoit cu visul meu!
Lasă-mă să te pictez…
Pe retina ochilor,
Vreau, atunci când nu visez,
Să văd floarea
Îmi întorc adesea gândul
Atingând o amintire…
Care încă-și plânge versul
Rătăcit într-o iubire.
Nu vreau să aprind iar focul,
Să-mi incendieze visul,
Îmi doresc doar să văd farul:
Locul -
Undeva, încremenit,
Într-o mare oarecare,
Stă un suflet obosit
De atâta așteptare….
A trimis mereu spre mal,
Apă limpede, în valuri,
La iubita lui din far
Sechestrată de balauri.
A primit
Aștept și azi să vină trenul
În gara fără nici o șină,
Împodobind cu flori peronul
Pentru frumoasa mea regină
(de fapt...bruneta anonimă)
P.S.
Vreau să cobori în gara mea,
Să-ți spun cu
Într-o lume ireală
Doar iubirea e reală;
Doar iubirea și misterul,
Marea, visele și cerul –
Sunt mereu eșichierul…
Noi suntem doar spectatorii,
Uneori chiar și actorii,
Iar
Am înțeles…
Dar este prea târziu!
Tu mi-ai ales…
Surghiunul în pustiu.
Ce voi iubi,
Sau cât voi mai trăi?
Chiar vrei să știi?
Atunci...te-aștept să vii!
p.s.
Când covorul fermecat
Are
Când s-au risipit ieri norii
Am văzut plecând cocorii,
Desenau în zare unghiuri,
Linii frânte sau chiar gânduri.
Plecau stoluri după stoluri
Producând abstracte goluri,
Ca și visele rebele
Nu mai pot să-ți scriu…cuvinte,
Doar le desenez în minte,
Pe aripa unui vis
Exilat din paradis.
p.s.
Am trimis aseară vântul
Să cutreiere pământul...
Poate va găsi cuvântul
Care să-mi aline
Cobor încet, purtat de-o frunză,
Într-o duioasă amintire,
Spre locul unde…ca o muză,
M-ai fermecat cu o privire.
P.S.
Privirea ta, dulce-albastră,
Ca floarea de…”nu mă uita”
Se ofilește
Iubirea mea e ca un val -
Și poți s-o vezi...diseară,
Dar când se va lovi de mal,
Probabil, o să moară.
Aș vrea să-i fie malul lin,
Să fie ca o plajă,
Iar tu să mă aștepți când vin,
În mână
Pe hectarul meu de stele
Într-o margine de cer,
Cultiv versurile mele
Ca un simplu fermier.
P.S.
Vino într-o galaxie,
(când ești tristă sau rănită)
Să-ți citesc o poezie,
De pe piatră –
În dragoste - ca și în dans,
Contează ritmul de balans;
Un pas în plus – un pas greșit,
Se rupe ritmul – s-a sfârșit!
P.S.
Tu nu renunți – încerci din nou
(chiar și când muzica-i …ecou)
Două
Te-am găsit în apa rece, sub o piatră de izvor,
Și în ploile de toamnă deghizată într-un nor;
Te-am găsit în spuma mării: stropi de apă cu voal,
Sau ascunsă în nisipul de pe plaja unui mal;
Te-am
Mă trezesc la miezul nopții
Și încep o nouă zi,
Mă înclin în fața sorții
Promițând că voi zâmbi!
(chiar și când mă vei minți)
Când aleg primele versuri
Fac iubirii legământ,
Iar în șoaptă
Glonțul păcii l-a ucis
Când intra în paradis;
El venea să se predea,
Iar tu nu știai ce vrea.
Ai tras ultimul cartuș,
În micuțul urs din pluș;
Și degeaba i-ai zâmbit,
După ce a fost
În deșertul tău din mine,
Herghelii de cabaline
Galopează către tine
Prin nisipurile fine.
Calcă dune în picioare
Vin ca valurile-n mare!
Nu-i furtună oarecare:
Este dragostea…când
Ia din mine tot ce vrei!
Chiar și florile din tei;
Ia și petecul de cer!
Luna – cu al ei mister;
Ia-mi și visul nebunesc!
Să iubesc…să te iubesc.
P.S.
Ia-ți cuvântul înapoi,
Chiar și
Te zbați în viață inutil,
Nu poți scăpa din colivie,
Bravezi cântând, tril după tril,
Dar nu poți fi o ciocârlie.
O ciocârlie-n zori de zi,
Își urcă trilul printre stele,
Iar oamenii, în
Ai văzut cum pleacă frunza?
Primul zbor – prima cădere;
Ai văzut cum pleacă unda?
Chiar spre malul unde piere.
Ai văzut plecând cocorii?
Au plecat la fel ca tine…
Au plecat zburând ca
Când apare luna plină,
Știma apelor suspină
Și pornește din izvoare
Peste ape către mare.
Caută pe mal berbanții,
Sex-simboluri, ignoranții,
Chiar și pseudoartiștii,
Iar mai nou,
Monotonie la serviciu,
Din când în când și un deliciu.
Seara, doar sex - ca amăgire,
Un ritual fără iubire.
O prizonieră-n căsnicie -
Îți este greu să fii soție.
Încerci să fii o mamă
Grămezile de versuri
Sau vorbele rimate
Sunt azi ca niște ramuri
Tăiate și uscate.
Dar dacă vine frigul,
Uitării sau tăcerii
Vor întreține focul,
Speranței și iertării.
P.S.
Prin coșul
EF