Eugen Fulea

Îți mulțumesc pentru urare și îți doresc la fel.Da, dimineața...stelele dispar pe rând...

\"nimic din ceea ce simțisem nu dispăruse și nu avea să mai dispară niciodată\"

Vă semnalez o mică inadverdență: dacă nimic \"nu dispăruse\"...înseamnă că cel mult \"nu va dispărea\" vreodată, deci nu că \"nu va mai dispărea\"...
NU e ceva extraordinar de...deranjant, deci este doar o mică sugestie. Cu respect și urări de bine.

Am înțeles că iubirile sunt de mai multe feluri...lente și evident...rapide, iar cele lente sunt ca o \"răposare\" sau ca o...\"înviere\". Ok! ...sunt fără sfârșit și altele fără început...Ok!. Dar nu știu ce este acel astru \"polar\". Am auzit de urși polari sau vulpi polare, dar credeam că toți aștrii sunt aceeași...indiferent din ce parte a pământului îi privești. Probabil autorul crede că privind de la polul nord vede alți aștrii...În fine, oare totul este scuzabil fiind vorba de o traducere?...

Vă mulțumesc pentru \"semn\" domnule Petruț Pârvescu, mai ales că un \"critic în viață\" a afirmat că poezia este dezlânată și inestetică deoarece numărul de versuri este diferit între strofe. Am încercat o uniformizare dar ideile find diferite în fiecare strofă nu am reușit. Stiu că poezia nu este o capodoperă în stil clasic, dar mie îmi place și îmi aduce aminte de un minunat dans...într-o vară-n prag de seară...

Dacă tu ai fi Ea, iar eu aș fi El m-aș uita în ochii ei și aș spune:
Îmi spui ce simți și cum simți uzând de rațiune, dar în iubire nu este loc pentru rațiune, în iubire este loc numai pentru iubire, numai pentru ceea ce iubești.
Orice spațiu există lângă iubire va crește cu timpul și va deveni imens iar iubirea va rămâne ca un bob de nisip pe o plajă la mare.
Toți avem destinul apei? … Să căutăm acel bob de nisip pe plajă?...Suntem un val care naufragiază căutând…„iubirea”?

P.S.
Eu personal nu vreau să ajung la mal...
Am ales un Far, care mă încălzește noaptea cu lumina lui și îl chem în larg... acolo unde între noi și stele nu sunt obstacole.
Deocamdată nu am avut succes și din acest motiv ziua scriu versuri pe care le recit în noaptea următoare...

P.S.S.
Dacă tot ce ai scris este pentru a crea emoție în noi...îți mulțumesc, ai reușit...Ești un \"Far\"

Îți mulțumesc pentru semnul deosebit Elisabeta și sper că nu te superi dacă îți răspund și eu în versuri:

Cel mai mult îmi place vântul
Părul când ți-l mângâie,
Cel mai mult mă doare gândul
Visul când și-l tânguie.

Cel mai mult îmi place marea
Când o văd în ochii tăi,
Cel mai mult urăsc uitarea
Ce va ninge peste noi.

Cel mai mult doresc o clipă
Care poate a trecut…
O bătaie de aripă
Într-un zbor la început.

Comentariul mă onorează doamnă Elisabeta Gâlcescu.

Am fost cândva un „val de mare”
Într-un lighean uitat la soare,
Dar apa s-a evaporat
Iar sarea albă s-a uscat…

Orice \"comentarii\" ale poeziei depind de opinia comentatorului referitoare la ce este mai important pentru acesta: \"forma sau mesajul?\". Dar se spune:
\"e ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune...\". Eu consider că un \"mesaj puternic\" poate suplini o \"formă mai puțin inspirată\". Succes în continuare.

Trec anii, trec...
Și câți or să mai treacă...
să nu îi irosești
sau să-i nesocotești
și ia din fiecare
scăldat sau nu în soare
nu doar o amintire
ci semnul de iubire...

Te rog să mă scuzi că mi-am permis o \"parafrazare\" a ultimei strofe, dar eu sunt mai optimist...

Într-o poezie am scris versurile: \"Ciudat răspuns, tulburător,/Esența întrebărilor/\". Dar în \"gândurile tale\" am găsit ceva cu adevărat tulburător: \"iubirea nu înseamnă durere, ci poate înviere, iubirea nu înseamnă regret, ci puterea de a te redescoperi...\".
Aceasta este esența și așa o să le răspund celor care mă vor întreba de ce o mai iubesc pe...Ea! primăvara mea!

P.S. Și dacă aripa dragostei i-a atins...vor înțelege.

Multumesc Alina.

Îți mulțumesc Mihai pentru...semn. Îți doresc la fel, succesc și inspirație...

Mulțumesc Dorian și Mihai pentru atenție.

Stimată VERONICA. Asta nu e strategie, Mai degrabă e prostie. Foarte pertinentă observația. De fapt ai dreptate și mai sus când afirmi că port un război cu mine însumi, iar în fond un război al iubirii...este o prostie, sau o mică fantezie. De aceea te rog nu fii atât de logică față de o fantezie...în serii scurte nu pot să explic totul, iar femeia-fulg a înțeles perfect ce am vrut să spun și cu puțină îngăduință toți vor înțelege că nu am început un război serios. Mulțumesc foarte mult pentru atenție.

Autorele, frumoasă eschiva autorului, explică tuturor că de fapt refulările femeii de lângă el, la începutul nopții, sunt bazate pe refulările lui din diminețile fără vise sau dorințe erotice. Textul este abil iar metaforele sugestive, mai ales cele cu piersica, prin care provoacă (nu cred că involuntar) o poftă...sexymentală teribilă și doamnelor inhibate dar mai ales domnilor sexacerbați.

O poezie tăioasă ca o sabie...care te invită la meditație. Părerea mea este că sabia nu taie capul aplecat, dar cu el aplecat nu vei mai vedea niciodată cerul, deci ești...îngropat de viu. Un sfat prietenesc: \"alege să fi un brad pe cel mai înalt munte...vei fi mai aproape de cer\". Cu gânduri bune și la mulți ani.

Mulțumesc pentru sfat.