Eugen Constantinescu

\"Vădit insinuant\" vă pot spune că nu doresc nimănui dimineți fără...daruri.

În felul acesta vei înțelege de ce ...Edger (Muchieșu\').
Pentru că poate \"muchia\" este pentru mine...

O poezie (Nexus) și un comentariu (Adrian)de multe stele...

Am inteles si eu de ce la Nexus intrarea este fara stelute...

\"Frumos cu frumos adună-mă tu\".
Frumoasă dorință! Și mai ales plină de tandrețe...
Și asta ți-ai dori-o să se întâmple în timp ce privești monstrul acela în ochi.
Într-adevăr ultima strofă e cea mai reușită.

Știu mae,
amintirile sunt dovada vie că am cunoscut poate fericirea, că nu am murit încă.
Și mai știu mae,
uneori visele cele mai înalte ne sunt îngenunchiate atât de ușor...
Și am mai aflat mae,
(de la un ardelean get-beget hâtru de nu se poate!)că nu trebuie să regreți nimic din tot ce-a fost, chiar dacă acum au rămas doar sclipiri de clișee în bezna tristeții.
Și o ploaie cu dinți de lapte, firește.

Nu am jucat \"chefiru\" și îmi pare rău de acest lucru.
Îmi mai pare rău și pentru neînțelegerile acestea dintre voi (Ghiocel si Sirena), ca de altfel și de toate celelalte de pe site care nu prea ne onorează.
Dar asta este! Nu pot fi toți mulțumiți în același timp.
Cât despre plagiat, află Laurențiu următoarele:
Într-adevăr, îți citisem mai demult poezia (\"Ea\"), îmi place și acum foarte mult-după recitirea ei- și RECUNOSC, de atunci am rămas cu superba imagine a acestor trepte, câte patru urcate cu nerăbdare spre ea și consider că ușor, ușor, mi s-a strecurat în subconștient filmul respectiv. Este adevărat însă și faptul că am folosit-o în cu totul și cu totul alt context, căci Ea-pentru mine, este fericirea-ca noțiune de sine stătătoare, iar zâmbetele malițioase nu sunt vecinii ci doar suportul material al neîncrederii mele sau a altora că nu aș alerga în fapt spre fericire ci dimpotrivă spre o fantasmă...
Dacă pentru imaginea respectivă prelucrată, filtrată și etalată în alte decoruri pot fi denumit plagiator, atunci da! Te-am copiat!
Dacă nu, mai gândește-te, totuși, pământul este rotund pentru mine iar atunci când voi plagia pe cineva o voi recunoaște în față!
Am nervii aceștia să o fac, mă crezi acum?

Este o luptă surdă Dorine...O luptă surdă...
Doar atât!

Tuturor celor care mi-ați apreciat gândurile vă mulțumesc și vă repet :sunt nevinovat!
Laurențiu, să știi că și față de tine sunt pe undeva nevinovat că poezia nu ți-a spus mare lucru. Este perfect posibil acest lucru...
Cât despre ...eveniment...Nu este din acela care se lasă cu felicitări...din păcate...
Mai vorbim și ne mai citim.

Da, este și o oarecare împăcare cu sine dar...cumva, nu este și o resemnare!
Cred că putem -dacă vrem- renaște doar ținând în viață copilul din noi...

Mie îmi spui?!
Mulțumesc pentru popasul făcut!
Any time!

Este absurd de imposibil ca un astfel de crez-cum este al tău- să fie măcinat de măselele \"întunericului\"...căci Lumina pe care tu o cauți (de așa de timpuriu, aș adăuga), această lumină a cărei structură moleculară este alcătuită din scânteieri ale sufletelor de care te lași înconjurată, ei bine, această lumină este hrana ta de suflet, tânără poetesă...
Cred, dragi prieteni, cred că ușor, ușor, s-a născut o nouă constelație: Melina!

Sunt sigur ca dintr-o greseala regretabila(se poate intampla oricui!) Rares a trimis 2 stele acestei poezii!
Please, somebody should do something about this!!!
(Sincer sa fiu as mai fi acordat si eu una in plus...Dar, stiti cum e...).

Delicatețe, naturalețe și îndrăzneală emană atitudinea ta de iubită...
Îndrăznesc și eu să te apreciez.
Pentru poezia dăruită...

Mi se pare că tocmai ai scris o splendidă poezie de dragoste...
Ce să fac dacă sunt capabil să te înțeleg ?! Nu pot decât să te înalț până la ...stele!

Rămân la vorba mea:
- Eu îți mulțumesc!

A douăzecișinoua muchie de piatră din această operă brâncușiană este o coastă din coasta Muchieșului. Adică a mea. Iar pentru mine muchia este însăși viața. Nu aprind lumânări, rămân același Edger și...mai important poate decât orice altceva pentru mine: rămân Eugen! Orice decizii s-ar lua în privința design-ului acestui site.
Cât ar fi de minunat să nu ne cramponăm de tipare și să rămânem noi...chiar și cu numele nostru!

Dragostea ta cu genuchii lipiți de carlinga îngustă a iubitului despicând valuri, valuri de
\"cer
curcubeu
și spumă de mare \",
mă duce cu gândul la infimitatea spațiului necesar respirației a două suflete care nasc infinituri dăruindu-se unul altuia...
Mulțumesc!

Dragă Cheevas,
am pășit pentru a nu știu câta oară în catedrala Sf. Ștefan din Viena și am stat aproape o oră singur printre icoane , pe o bancă, în rugăciune, purtat de mrejele inspirației divine...Fluxul vizitatorilor era impresionant dar nu mă deranja deloc pentru că va trebui să îți mărturisesc intimitatea spiritului era în permanență protejată de vitralii.
Totul este să te conectezi la starea de spirit de acolo și mai presus de orice, poate, să nu te minți...
Am scris acest reportaj poezie într-un internet cafe din Viena și m+am grăbit un pic (înțelegi ce vreau să spun...). Mulțumesc pentru observație, am corectat, iar despre steluță, stai liniștit...nu acesta era scopul acestui text ci doar să încerc să vă povestesc ce am perceput eu acolo...pentru totdeauna.
Mai vorbim,
Edger

Tocmai tu Tristitzia, mi-ai răspuns...tocmai tu...