Poezie
Predica Sfântului Ștefan
St.Stephan\'s Dom - Viena
1 min lectură·
Mediu
Tu, călătorule, ridică-ți privirile îngenunchiate
către cerul împletit cu vitralii
sprijinit de ziduri cu feline tresăriri,
aprinde-ți ruga tremurătoare
și străpuns de pioșenie, așterne lumina
în umbra pletelor mele revărsate
în cascade ogivale cu rame aurii!
Tu, peregrinule ce vii de la casa ta,
lasă-ți sângele stârnit de răsuflarea
cântată a trunchiurilor pădurii de alămuri,
căci umbra lui Bach o vezi astă seară!
Iar efemera casă a iubirilor tale
să o lași să pulseze în lacrimi de ceară,
cu trupul arcuit în rugăciune
sub arcade fumurii și gotice!
Acum că pleci mai departe, tu,
muritorule...dăruiește dragostea ta,
iar când picurul candelabrelor se va fi stins,
îl voi reînvia negreșit prin credință
- singura cale de prin ținuturile purgatoriului
în drumul tău luminos spre speranță...
Corespondență din Viena
Vineri 25 aprilie 2003
022.564
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Constantinescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Constantinescu. “Predica Sfântului Ștefan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-constantinescu/poezie/42592/predica-sfantului-stefanComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ECDragă Cheevas,
am pășit pentru a nu știu câta oară în catedrala Sf. Ștefan din Viena și am stat aproape o oră singur printre icoane , pe o bancă, în rugăciune, purtat de mrejele inspirației divine...Fluxul vizitatorilor era impresionant dar nu mă deranja deloc pentru că va trebui să îți mărturisesc intimitatea spiritului era în permanență protejată de vitralii.
Totul este să te conectezi la starea de spirit de acolo și mai presus de orice, poate, să nu te minți...
Am scris acest reportaj poezie într-un internet cafe din Viena și m+am grăbit un pic (înțelegi ce vreau să spun...). Mulțumesc pentru observație, am corectat, iar despre steluță, stai liniștit...nu acesta era scopul acestui text ci doar să încerc să vă povestesc ce am perceput eu acolo...pentru totdeauna.
Mai vorbim,
Edger
am pășit pentru a nu știu câta oară în catedrala Sf. Ștefan din Viena și am stat aproape o oră singur printre icoane , pe o bancă, în rugăciune, purtat de mrejele inspirației divine...Fluxul vizitatorilor era impresionant dar nu mă deranja deloc pentru că va trebui să îți mărturisesc intimitatea spiritului era în permanență protejată de vitralii.
Totul este să te conectezi la starea de spirit de acolo și mai presus de orice, poate, să nu te minți...
Am scris acest reportaj poezie într-un internet cafe din Viena și m+am grăbit un pic (înțelegi ce vreau să spun...). Mulțumesc pentru observație, am corectat, iar despre steluță, stai liniștit...nu acesta era scopul acestui text ci doar să încerc să vă povestesc ce am perceput eu acolo...pentru totdeauna.
Mai vorbim,
Edger
0
Tu, peregrinule ce vii de la casa ta,
lasă-ți sângele stârnit de răsuflarea
cântată a trunchiurilor pădurii de alămuri,
căci umbra lui Bach o vezi astă seară!
asta e partea care mi-a placut cel mai mult, poate si pentru ca bach este preferatul meu sau poate pentru ca oriunde sangele starneste ceva in mine, chiar daca e scris sau se scurge in palma mea.
daca erai putin mai atent la redactare aveai din partea mea o steluta, asa....mai astept.