Poezie
Spălarea gândurilor
(într - o lume unde și celebritățile se prăbușesc în tăcere apoi se reconstruiesc tot în tăcere)
2 min lectură·
Mediu
m-am lecuit de neliniște
nu cu pilule —
ci dezlegând nodurile din piept
cu mâinile curate
ah, știi
asa cum a făcut Lady Gaga
când a oprit tot
și a spus:,, trebuie să mă aleg pe mine”
eu
n-am ascultat mantre
ci freamătul sincer
al propriei ființe
în carne și în liniște-
asa cum a făcut Adele
când a închis vocile din jur
și a început să meargă kilometri pe jos,
doar ea și gândurile ei
apoi am stins culorile din ecran
ca să nu-mi mai țipe lumea în retină
am închis gurile străine
ale serialelor
și le-am lăsat să adoarmă
într-un colț de noapte
trei luni la rând -
ah, știi
și de Selena Gomez
care a pus,, pauză”
și a plecat din social media
pentru a-și regăsi respirația
și ea a urmat rețeta dimineților albe
cu apă caldă și lămâie
ca pe o rugăciune lichidă
strecurată prin rouă-
și ea a dansat cu pași sfioși
fără armura căștilor
doar cu vântul în tâmple
și inima săltăreată
(știu — nu sună a izbândă)
dar într-o zi
vuietul din minte
s-a retras ca o mare în reflux
iar trupul
nu s-a mai încovoiat sub teamă
n-a fost miracol
ci o clătire tăcută
cu gesturi mici
și curaj nemărturisit
uneori victoria e doar să nu mai fugi de tine,
să lași gândurile limpezi
în igiena nevăzută a sinelui
fără arome
fără aplauze.
nu cu pilule —
ci dezlegând nodurile din piept
cu mâinile curate
ah, știi
asa cum a făcut Lady Gaga
când a oprit tot
și a spus:,, trebuie să mă aleg pe mine”
eu
n-am ascultat mantre
ci freamătul sincer
al propriei ființe
în carne și în liniște-
asa cum a făcut Adele
când a închis vocile din jur
și a început să meargă kilometri pe jos,
doar ea și gândurile ei
apoi am stins culorile din ecran
ca să nu-mi mai țipe lumea în retină
am închis gurile străine
ale serialelor
și le-am lăsat să adoarmă
într-un colț de noapte
trei luni la rând -
ah, știi
și de Selena Gomez
care a pus,, pauză”
și a plecat din social media
pentru a-și regăsi respirația
și ea a urmat rețeta dimineților albe
cu apă caldă și lămâie
ca pe o rugăciune lichidă
strecurată prin rouă-
și ea a dansat cu pași sfioși
fără armura căștilor
doar cu vântul în tâmple
și inima săltăreată
(știu — nu sună a izbândă)
dar într-o zi
vuietul din minte
s-a retras ca o mare în reflux
iar trupul
nu s-a mai încovoiat sub teamă
n-a fost miracol
ci o clătire tăcută
cu gesturi mici
și curaj nemărturisit
uneori victoria e doar să nu mai fugi de tine,
să lași gândurile limpezi
în igiena nevăzută a sinelui
fără arome
fără aplauze.
02376
0
iată că până și starurile aleg să respire, să trăiască dincolo de a dărui, să facă din viața lor un ritual al ființei. și dacă vor liniște, de ea să aibă parte. dacă vor sănătate, să parcurgă kilometri pe jos, dacă vor liniște, să se retragă în sine...
uuuufff, ce lecție dai tu aici, dragă Erika, pricepută în ale cuvintelor!