Poezie
celui ce așteaptă lumina
1 min lectură·
Mediu
mă tem de singurătate
cum se teme un infractor de somnul ușilor blindate
cum se teme auzul unei măicuțe de-njurătura cu dumnezeu
un ceai negru și credinciosul piky
reprezintă singura certitudine
trupul mi s-a acrit și e plin de ani
vântul asuprește fereastra
sub cerul grunjos
câteva țipete se împreună pentru un timp
aș vrea să pot ghici unde te afli și ce aștepți
lumina nu vine de la răsărit nu vine de la apus
bagă-ți asta în cap lumina nu mai vine
consumă întuneric în tăcere/ tihnit
e alternativa izbânzii/ pune un fular la gâtul sticlei
o alarmă în pieptul omului de zăpadă
scobește-n inimă ca-ntr-un măr după ce l-ai decojit frumos
dragostea e cu suferință și curaj cu luptă și înfrângere
tu ești gazda la care-aș trage-n noaptea asta
papucii mei să doarmă în saboții tăi cusuți pe margini
m-aș întinde lângă tine/ umbra
să-mi zboare în zig-zag
ca o muscă amețită de vaporii gândurilor păcătoase
să ne simțim vii în aceeași secundă
cum ar fi?
071.430
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “celui ce așteaptă lumina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14170177/celui-ce-asteapta-luminaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EGeste o bucurie pentru mine prezența ta, căci faci parte dintre profesioniștii acestui site, pe care îi citesc zilnic, deși rareori comentez. Mea culpa. Nu uit anul 2015, cu premierea de la festival și, mai ales,cu minunații oameni și cu minunatele peisaje. Să ne fie Poezia aproape mereu!
0
MCtablou al dezolării, în care ni s-a „acrit” de anii de-ntuneric în care se aud doar țipetele, totuși conștientizarea că lumina nu vine din nici un punct cardinal (și geografic palpabil) ci doar din tine însuți - este un punct câștigat. Iar corolarul ar fi că după toate luptele, suferințele, înfrângerile victorioase - avem un loc al tihnei în care să oprim roata timpului și, alături de cineva drag „să ne simțim vii în aceeași secundă”, este darul nostru divin.
Un tablou prețios în tușe discrete și elegante!
Un tablou prețios în tușe discrete și elegante!
0
DVDistincție acordată
Poemul este de-un confesiv autoironic dublat de un extatic... contemplativ și participativ dialog c-un prieten. Nu prea întâlnesc așa ceva. E straniu de seducător. Vorbesc în oximoroane deja, după a doua recitare în gând a versurilor. Iată și descrierea unui colț de încăpere, cu deschidere spre lume: "vântul asuprește fereastra sub cerul grunjos".
0
Întotdeauna vă citesc cu mare drag,
Antonia.