kalinka malinka

de câte ori pleci

lipești ultimele clipe pe oglinzi

cum ai lipi un abțibild

mă privesc/ tot pe tine te văd

cearșaful cald/ perna ușor scobită

mă învârt prin cameră vânător de fluturi

să prind aerul în care ți-a mai rămas parfumul

să mi-l îndes în piept cum un șomoiog de câlți sub bluza paiaței

camera să-mi fie o pereche de nări fremătânde

mobila colorată lumina agitându-se în becuri

să dansez cu un scaun în brațe

să cânt

Калинка малинка

iată împărăția celor patru pereți

păzită de elefanții cenușii ai memoriei