al cincilea anotimp

Toate drumurile duc înspre al cincilea anotimp, înfășurate într-un ghem de spaime, iar caracteristica acestui anotimp este dată de revărsarea iubirii în temporalul său, unde colonizează nimicul cu substanța sa profundă și subtilă, căci pentru cel ce se dăruiește integral iubirii, cele patru anotimpuri nu sunt de ajuns, își amplifică dimensiunea existențială, atât în realitatea exterioară, cât și în cea interioară, astfel încât spațiul ființial propriu nu mai este suficient existenței, și atunci absorbim spațiul cosmic.
Nu mai este concordanță între timp și spațiu, de aceea inserăm în ele entități temporale și spațiale.

Mă bucură interesul pe care vi- l trezesc poemele mele. Mă surprinde dexteritatea demersului critic, aveți un discurs specializat, poate și profesați în domeniu, nu știu...