Poezie
naufragiu
1 min lectură·
Mediu
lângă cutia neagră
pantoful de mireasă stă spânzurat
de carâmbul unei cizme pescărești...
ochi desperecheați privesc
din alveola măștii de oxigen
pământul prizonier
în pumnul strâns...
cum înghite el istoria
cum suflă vântul
prin fluierul oaselor
unind în bucle perfecte
nordul cu sudul...
tablouri suprapuse
respirația mea le desenează în aer
rame de bronz...
îmi ascult inima
singura supraviețuitoare
naufragiată pe harta aceasta imensă
unde munții sunt verzi oceanele albastre
drumurile gri...
022901
0

Îți asculți entitățile supraviețuitoare unei calamități lăuntrice, care se dezvoltă și evoluează în arealul spiritual, iar ele te inspiră să percepi sufletele munților verzi, oceanelor albastre și spiralele destinelor pe care urcă drumurile gri.