Poezie
lacăte și chei
1 min lectură·
Mediu
la ”podul îndrăgostiților” de pe sena
încă un lacăt inutil...
anticarii din zonă vând suveniruri
partituri uzate și fotografia noastră
ruptă-n jumătăți- fiecare cu rama ei...
noaptea stelele scaldă umbra lebedelor
desenând linii de pauză între ape și cer
aerul captiv în clișee...
răsucesc cheița jurnalului...
acolo e ultima dimineață
când mi s-a lipit pe frunte sărutul tău
bulină incandescentă...
narghită cu sariuri de carne și sânge...
cum să ieși la plimbare din inima ei
ca dintr-o gară părăsită unde
ultima locomotivă șuieră semn că
mecanicul a rămas acolo?...
022972
0
... "așa și pe pământ"
e un amestec aici de ezoterism românesc (dacă-i pot spune așa) trecut pe la școala de pe Pont des Arts.
personal, păstrez prima strofă; ce urmează e ușor vetust (imediat după) și "prea indic" (pe final), chiar dacă trimiterea este oportună; poate așa s-a voit, amintind de balustrada prăbușită sub greutatea lacătelor; probabil lacătul este/ devine inutil; importantă este amintirea locului în care am păstrat cheia.