lacăte și chei

... "așa și pe pământ"

e un amestec aici de ezoterism românesc (dacă-i pot spune așa) trecut pe la școala de pe Pont des Arts.

personal, păstrez prima strofă; ce urmează e ușor vetust (imediat după) și "prea indic" (pe final), chiar dacă trimiterea este oportună; poate așa s-a voit, amintind de balustrada prăbușită sub greutatea lacătelor; probabil lacătul este/ devine inutil; importantă este amintirea locului în care am păstrat cheia.

"Nuntă în cer" probabil că a și fost...Eliade s-a numit mereu indian, Maitreyi ,vizitându-l orb și bătrân,a rămas tributară lumii din care venea...chiar dacă poetă...
Așa și versurile mele, rămân tributare unei înclinații nefericite de a explicita...sper să mă vindec...
Mulțumesc mult că zăbovești asupra acestor versuri...consider că e o onoare!