Poezie
acolo
1 min lectură·
Mediu
păsări fără nume duc în spinare cuvinte
din țări calde în țări și mai calde
acolo
când se anunță ploi de primăvară
norii își înfoaie nările ca niște mânji
ieșiți prima oară să pască iarbă crudă
păsările închid cu spaimă ochii
și îi deschid când se limpezește bolta
iar dinspre pământ se-nalță aburi de viață...
acolo
în calendare nu sunt soroace pentru învieri
presupuse și sfinții simt după miros
care e țâța lui dumnezeu...
oamenii au alt fel de-a fi acolo
țin câte-o pasăre cântătoare în piept
și când stau în bătaia vântului
sunetele se umflă prin cămașă ca niște vele
care duc departe corabia...
033055
0
Citat:
norii își înfoaie nările ca niște mânji
ieșiți prima oară să pască iarbă crudă
Versul de mai sus este absolut indisolubil, aproape biblic, foarte frumos. Pentru el las acest comentariu.
în calendare nu sunt soroace pentru învieri
E interesant și aici, numai că ar trebui înlocuit termenul soroc, popular de altfel, cu altul, în dex ar fi scadență, termen, însă în contextul poemul s-ar potrivi destin/e... sau....
Mi-a plăcut și pasărea cântătoare de pe piept care cu sunetele ei umflă cămașa ca o velă. Sunetele ca niște vele sau cămașa ca o velă?
Probabil ploaia de sus e pleonasm, dacă tot e o precipitație din atmosferă, poate găsești altceva, ploaie de primăvară...ar merge cu iarba crudă. Stea.