Poezie
două rândunici
1 min lectură·
Mediu
aveam o casă cu veranda deschisă
răsăritul mușca direct din ferestre
”uite franjurii soarelui se-agață de guler”
auzeai strigând câte-o voce mirată
în verandă undeva mai retras
două rândunici își făcuseră cuib
veneau an de an statornice sieși
doamne cât se iubeau
în căușul din paie și lut
când porneau cu puii să cânte
creșteau inimi în stâlpii de beton
sârmele exersau baletul metalic
și-n ciocurile mici mărginite de caș
simțeai cum crește tonul orchestra
până-ntr-o zi
când ai mei au zidit veranda
iar în chirpici înveliți cu ciment
au îngropat orchestra
am adunat atunci
cu palmele cuibul
l-am așezat la temelia casei-mormânt
alături de sufletul meu rândunică
primăvara perechea s-a-ntors
a zburat de pe stâlpi spre verandă
izbindu-se de zidul înalt
căzând
înălțându-se iar în vârtejuri egale
zi de zi săptămâni ani la rând
084.770
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “două rândunici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14057397/doua-randuniciComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DD0
Gsunt cuvintele poetului, fiindcă niciun copil nu se entuziasmează chiar așa exclamativ. dar mai mult: "auzeai strigând câte-un copil ...". prin urmare, copii se plimbă pe acolo ca să sublinieze delicatețea ideei de răsărit în geamuri, a autorului. versurile care urmează până la final sunt prea emoționante pentru autor pentru a le desface ca pe cuib, dar sunt de aceeași valoare cu începutul. nu emoționează.
0
,,sârmele exersau baletul magnetic''... un ermetism ușor glaciar al formei de manifestare. Momentul trecerii își pierde puțin drama.
Plus minus câteva inerențe de exprimare acord o stea.
Cu aleasă considerație!