Poezie

poemul cu numele tău

1 min lectură·30 septembrie 2014

Mediu

în dimineața aceea

(aveam încă o vârstă frumoasă)

am vrut s-aduc pe lume un poem

cu numele tău scris în partea stângă a cerului...

m-am întins cuminte pe masa cu schelet metalic

din încăperea văruită-n alb

mi-am agățat spaima pe peretele de vizavi

făcea ape ape ca o monalisă pictată ad-hoc

când îi schimbi unghiul de contemplare...

un dumnezeu mai mic de statură

și el în alb de la umeri până la poale

a scos bisturiul

și m-a despicat în două jumătăți

unite de același țipăt

care-a-nroșit pereții

INSTANTANEU...

celei din stânga i s-a făcut milă

de jumătatea din dreapta

iar jumătății din dreapta i s-a făcut rău

așa de rău

că nu și-a mai recunoscut geamăna

doar se zvârcolea după puiul ei de poem

în ce stol s-a rătăcit

cine îi va șterge cașul de la gură

cine-l va striga pe numele lui adevărat...

jumătaea cea milostivă i-ar fi sărit în ajutor

dar vorbele odată ieșite afară

se puneau între cauciucul mănușilor

și palmele înfierbântate

ca niște vipere se puneau

sugeau boabele de transpirație amară și caldă

iar mâinile se-ncleștau

gheare ascuțite și reci

ieșite din teacă...

001.703

enea gela. “poemul cu numele tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14056911/poemul-cu-numele-tau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.