interior blurat

forfotă pe culoar asemenea unui vulcan după erupție gâlgâind din când în când un doamne-ajută sala de operație pare o amenințare cu bombă cred că acum bisturiul taie ficatul bolnav în timp ce mintea doctorului stă zgribulită în scorbura dintre creierul mare și creierul mic sunt aici să-ți transmit că am adus tot ce contează dragostea sleită de puteri după citirea diagnosticului furia mută de ce tocmai ție privirea scuturând sticla pisată de pe ecranele realității virajele amicilor fără să te privească-n ochi poate de spaima că ochii sunt buni conducători de traume am adus cu mine în lanțuri câinele credinței/ care preferă să moară decât să latre el singur îți va păzi sufletul de invazia trupului doar să-i dai uneori o firimitură de curaj sunt aici să-ți spun că te iubesc în viață cum te voi iubi și în moarte ți-am adus compot de prune / fă bine și vindecă-te sunt aici să te iau acasă pe picioarele tale avem treabă și cămara plină de compoturi