Jurnal
interior blurat
1 min lectură·
Mediu
forfotă pe culoar asemenea unui vulcan după erupție
gâlgâind din când în când un doamne-ajută
sala de operație pare o amenințare cu bombă
cred că acum bisturiul taie ficatul bolnav
în timp ce mintea doctorului stă zgribulită în scorbura dintre
creierul mare și creierul mic
sunt aici să-ți transmit că am adus tot ce contează
dragostea sleită de puteri după citirea diagnosticului
furia mută de ce tocmai ție
privirea scuturând sticla pisată de pe ecranele realității
virajele amicilor fără să te privească-n ochi
poate de spaima că ochii sunt buni conducători de traume
am adus cu mine
în lanțuri
câinele credinței/ care
preferă să moară decât să latre
el singur îți va păzi sufletul de invazia trupului
doar să-i dai uneori o firimitură de curaj
sunt aici să-ți spun că te iubesc în viață cum te voi iubi
și în moarte
ți-am adus compot de prune / fă bine și vindecă-te
sunt aici să te iau acasă pe picioarele tale
avem treabă și cămara plină de compoturi
041.034
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “interior blurat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/jurnal/14184557/interior-bluratComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓Un text emoţionant, nu numai prin felul în care e scris, plin de sensibilitate, ci şi prin rolul lui terapeutic, îndemnând la curaj şi credinţă. Mai demult spuneam că în scrisul autoarei se simte un control al cuvintelor, al emoţiilor, ei bine, acum, se simte acel vulcan interior care erupe, dar nu pentru a nimici totul în jur, ci pentru a crea premisele unui nou sol fertil, cel al speranţei. Chiar dacă e încadrat la personale, textul musteşte de poezie.
0
TDDistincție acordată
"am adus cu mine
în lanțuri
câinele credinței/ care
preferă să moară decât să latre
el singur îți va păzi sufletul de invazia trupului
doar să-i dai uneori o firimitură de curaj
sunt aici să-ți spun că te iubesc în viață cum te voi iubi
și în moarte
ți-am adus compot de prune / fă bine și vindecă-te
sunt aici să te iau acasă pe picioarele tale
avem treabă și cămara plină de compoturi"
am citat finalul dar de citat e întreg textul bine strunit și reliefat
nu repet ceea ce a spus dl Ionț Caragea dar mă aliniez părerii dumnealui
luminez
cu sincerirate!
0
SVşi mă gândeam, citind, la aforismul lui Ionuţ, găsind aici un bun exemplu despre cum în poezie păstrăm puterea speranţelor
cu respect, aş spune că mintea doctorului să nu stea zgribulită (aseară, îmi spunea un asistent de la chirurgie: nu ştiu cum chirurgii ăştia ascultă în timpul operaţiei muzică rock, pe mine mă agită...)
aş renunţa la (bineînţeles, înţelegând discursul, dar privind... cu detaşare, să zic aşa)
după citirea diagnosticului
şi la
ți-am adus compot de prune / fă bine și vindecă-te
toate cele bune!
cu respect, aş spune că mintea doctorului să nu stea zgribulită (aseară, îmi spunea un asistent de la chirurgie: nu ştiu cum chirurgii ăştia ascultă în timpul operaţiei muzică rock, pe mine mă agită...)
aş renunţa la (bineînţeles, înţelegând discursul, dar privind... cu detaşare, să zic aşa)
după citirea diagnosticului
şi la
ți-am adus compot de prune / fă bine și vindecă-te
toate cele bune!
0
EGD-le Ionuț Caragea, mă bucur dacă acum ați sesizat un mai ușor perceptibil fior, să-i spun și eu vulcan care erupe. Mulțumesc pentru interesul constant din ultimul timp. Vă doresc spor la scris!
D-le Teodor Dume, cred că ați rezonant cu textul meu și datorită/ din cauza experienșelor dureroase prin care ați trecut. Vă doresc sănătate și vă mulțumesc pentru stea!
D-le Stănică Ilie Viorel, fiecare cititor care lasă un semn de lectură îmi aduce o bucurie, că textul a stârnit interes. L-am scris dintr-o răsuflare, nu m-a chinuit nici el pe mine, nici eu pe el, cum mi se mai întâmplă. Finalul textului e acea banalitate de care ne agățăm într-un moment de disperare.
Vă mulțumesc.
D-le Teodor Dume, cred că ați rezonant cu textul meu și datorită/ din cauza experienșelor dureroase prin care ați trecut. Vă doresc sănătate și vă mulțumesc pentru stea!
D-le Stănică Ilie Viorel, fiecare cititor care lasă un semn de lectură îmi aduce o bucurie, că textul a stârnit interes. L-am scris dintr-o răsuflare, nu m-a chinuit nici el pe mine, nici eu pe el, cum mi se mai întâmplă. Finalul textului e acea banalitate de care ne agățăm într-un moment de disperare.
Vă mulțumesc.
0