dilemă

ar trebui să cred că adevărul este unul gelatinos, mascat sine die într-un popor de meduze electrice; că se întinde pe degetele poeților, îi înțeapă, le inflamează țesutul coloanei, înveninând vertebrele… poate din cauza asta unii merg aduși de spate, ocupați cu o senectute prematură. nu-i un muzeu care să-i cuprindă pe toți și, chiar dac-ar fi, s-ar găsi cineva cu o bormașină, le-ar da o gaură drept în frunte, apoi s-ar uita ca prostul să vadă pe acolo curge poezia?