între două și patru

atâția ani s-a oprit apa între două și patru n-am apucat să-mi spăl multe răni program de liniște între două și patru criză identitară somn obligatoriu îmi visam granița o fașă albă strânsă slab la încheieturi între două și patru (scria pe indicatoare) claxonatul interzis degetele pipăiau cu lăcomie ascunsă lexeme ca pe niște vulve peste piele creștea un strat subțire de gheață alunecam unii deasupra altora patinoare nesfârșite din carne și oase dâre adânci existențe vertij de sub tâmplă se strecura omul negru cu armură medievală populând insectarele nopții duplicate îl țineam de mână îi dam să mănânce să bea îl ștergeam la cur dacă era nevoie între două și patru fără apă doar cu program de liniște ni se părea că suntem adevărați că am prins rădăcini în țelina lui ”asta e”