închide ochii, Maria

cunoștințele noastre despre tenebre au devenit manifeste romantice, le spulberă vântul pe străzi... oamenii-și oferă libertatea de-a lua câte unul acasă, fără să-l înțeleagă, Maria; sunt vremuri grele, vremuri de criză, vremuri în care murim de poezie ca dintr-o boală, visul se naște conspirativ, când noaptea face sex în grup și nu-i pasă al cui e bastardul; înghite diminețile ca pe niște prune uscate, Maria, îi place gustul toamnei, electricitatea din sâmburi a lumii; dacă vei simți un ropot de mitralieră în piept, să-ți desfaci atentă cămașa, vom da dragostei noastre ultima șansă, se va întoarce visul cu polenul altor vise pe aripi, îl vei crește la sân, Maria și va avea un nume, doar noi să-l știm.