o dată pe an mă găsești aici dacă vrei

în autogara cu mașini prăfuite cu șoferi atei și călători mirosind a feline ude am memorat numere de înmatriculare ale autobuzelor care vin care pleacă înjurăturile ateilor freamătul îmbulzelii din fața ușilor de acces până n-a mai fost nimic de memorat și nu s-a mai auzit nimic doar aerul continua să miroase a feline ude o dată pe an timpul își vede de treabă nu-i poți spune că ai încurcat stația nu-l poți bate pe umăr nașule la sfârșit sunt om cu tine fă-te că nu mă vezi el oricum te dezbracă la piele intră pe dedesubt îți umblă prin măruntaie prin inimă un surogat al fiecărei dimineți când întârzii benevol la întâlnirile din chenare negre cineva are grijă să te-avertizeze despre statuia în pieptul căreia e zidit pendulul lui foucault dar asta nu se cheamă noroc o dată pe an mă găsești aici cuprinsă de frig imaginându-mi că aduni vreascuri din păduri bântuite că faci foc de tabără înalt până la cer să ardă-n el penele șefilor de trib cântecele lor de biruință să fie toate fum o dată pe an sunt unde ai spus să te-aștept nu mai e nimic de memorat îmi miroase carnea a felină și mă scutur de stropi peste ochi necunoscuți în puncul G al chiromanției se moare pe capete un moft al fiecărei autogări așteptarea asta