Ana

doar tu miroseai a veșnicie ori poate așa mi s-a părut atunci când improvizam voievodatele ploilor calde refrenul cerșetorului de la metrou care se-mprietenește cu treptele scării trădând vorbe-ascunse în patrii de cinteze și cuci inocența frânghiei în absența călăului doar tu miroseai a veșnicie Ana în orașul acela modular cu eroi pitici și sentimente evadate din postere pentru tine aș fi mers în mâini să văd lumea cu susul în jos și să-ți spun că e bine aș fi tras clopotele aș fi declarat ziua noastră națională dar ai uitat să vii Ana