fraierilor le-am spus

se mutaseră în mintea mea dirijau spleenul pe scara de incendiu aveau case de toleranță cu temelia direct în tenebre confort zero aerul steril mă înțelegeam bine cu toți căci prevăzusem un hublou secret de unde numai eu priveam cerul și ce mai era pe-afară până au revendicat igluuri cuiburi teleportabile în ierni nesfârșite fraierilor le-am spus ați decriptat codul tuturor dezastrelor pentru voi mi-am ținut fericirea în pungi vidate agățate de cârligele văzduhului ca o sperietoare nicio pasăre oricât de flămândă n-a avut curajul să se-apropie ce mi-ați cerut și nu v-am dat ce m-ați obligat să spun și n-am spus cu unghiile am sculptat flori în carapacea ninjei locuri unde taxele la stat nu vă costă nimic pentru că plătesc viii cât mai sunt vii la îndemnul vostru mi-am cumpărat caricatura de pe montmartre cu lei biciuiți de cureaua adevărului acum oracolul își lungește limba dincolo de foamea fiecărei secunde viața mea nu mai are gust nici miros nici văz dar se lasă mângâiată fraierilor