zodii

la tine-am învățat că timpul își desface orele în faguri de venin precum cămășile de pe un șarpe bătrân și lihnit așa cad îmi închipui cum spui acolo povestea singura știută pe de rost gravidă cu mine aveai poftă să mănânci pământ pumni întregi au dispărut printre faliile trupului avid până-a-nceput să crească-n tine o stâncă și ți-a venit sorocul n-ai mai știut ce naști pe mine sau stânca înclinată spre zei n-ai mai fost sigură de unde ți se trage suferința zodiile noastre învelite-n khimar stau pe frânghie-alături în fiecare noapte plouă și-n fiecare noapte văd prea târziu cum ploaia urcă dinspre pământ spre cer într-o răzbunare de aburi