din dragoste

de câte ori pleci lași în urmă zâmbetul ce își revarsă lava prin toate ungherele casei... urcă peste ziduri acoperă cuvintele crisalide în care sufletul țese mătasea lunii pentru nopțile când și dumnezeu are insomnii... de câte ori pleci răsar la subsuoara clipei alte vorbe aripi retractile fluturând în privirea celor ce bat la ușă albumul cu poze alb-negru si propoziții simple... de câte ori pleci casa îngheață numai drumul rămâne fluid după chipul și asemănarea noastră...