totem

diminețile găseam în cutia poștală umbra unui copil... aproape că o învățasem pe dinafară trecea strada cu mine de mână mixa scrâșnetul roților în refrene de odă când eram tristă lega câinii primejdiei lângă snopii de soare se maimuțărea mergea de-a bușilea trăgând după sine o jucărie bizară cu cifru căreia unii îi spun fericire... se ridica doar ca să-mi arate harta cu beculețele aprinse despre care povestea că sunt inimile altor umbre... în dimineața aceasta cineva a spart cutia poștală umbra s-a risipit în tot cartierul au ciugulit-o păsările de noapte au ascuns-o în buzunare cerșetorii murdari au vândut-o samsarii... mie mi-a rămas jucăria totem...