Tibi Poruski

orașul acesta are case cu acoperișuri în pământ... noaptea soarele se-ascunde printre păpușile oarbe din poduri iar la răsărit curge prelins în gherghef de lumină pe scări pe sub uși până-n încăperi subterane unde zmeii credinței stau răpuși sub cearșaful tăcerii pătat... orașul acesta e plin de nebune una singură- Tibi Poruski- duce în două geamantane grele cântece de leagăn ale lumii armonizând din mers game minore... ea desenează-n podul palmei continentele cuvintelor moarte... când întinde mâna spre tine Tibi Poruski cerșește un gând unde să încapă pruncul acela care n-a mai avut timp să se nască...