Ipocrită-i de fapt lumina
că se lasă asimilată,
și nu natura mea ce-o primește ne-ncăpătoare;
ipocrită-i de fapt viața
că se lasă trăită
și nu sufletul meu prins la mijloc..
fără de-un...
Nu vreau să cred că sunt mințit
întreaga viață...
..că ipocrită-i de fapt natura lucrurilor în sine
și nu truda mea de-a părea zi de zi ok.
Nu pot să cred că m-au mințit toți,pe rând;
Adam oare
Nu pot....
degeaba..... nu pot!
gândul mi se oprește,
ca și privirea,
pe monitor sau pe tastatură... și-atât..
nu mai trăiesc nici-o emoție
privind imaginea-mi reflectată
pe verdele virtual
Ca să rămână-n noi doar lacrimi din ghețar,
Va trebui întâi să trecem o eră glaciară-
Și nu să tot sperăm a-ntoarce fără har
Și fără luptă cruntă o prea curândă vară.
Sunt vieți și vieți
S-a cutremurat pământul.
Am mai văzut o eclipsă de lună.
În timp ce-mi satisfăceam monotonia
Am mai cules și-un măr, două…
Iar tu, tu...
luate-ar dracu de ființă cu suflet.
Am mai scris un
Nu-mi place să mă plimb cu tine de mâini
pe înălțimi
printre crestele sculptate
de curenții gândurilor noastre.
Nu.
Aș vrea să tocesc cu tine
toate potecile pădurilor de șes,
iar înălțimile
Din ce în ce mai mult refuzăm să iubim natura;
s-ar putea să mă corectați:\"uităm\"!
mai trist ar însemna.
\"Refuzăm\" ar fi măcar un act deliberat,
s-ar putea spune că ne-am asumat
EV