Poezii

Încep să caut versuri prin rafturi,dulapuri, cărți închise cu semne de foi, scrise cândva pentru același fel de semn marcat pe sufletu-mi trecut prin focuri asemeni, dar nu găsesc.... Și nu-i

EVENE VASILE

0

0

Mi-e sufletu-ncleștat de suferință iar inima îmi bate ca-n oțel aș vrea să îmi aduci în odăiță nu mult, ci-un simplu bilețel aș vrea să-ți mângâi pielea fină pe-un cântec trist, sub

EVENE VASILE

0

0

E-aievea e întocmai iubesc de nu mai pot respira singur inima mi-e mijloc de locomoție iar gândul se răsfață trufaș și-i urmează condescendent pașii tic-tac, tic-tac, ritm constant în jurul

EVENE VASILE

0

0

ninge puturos cu umbre de adevăr peste negrul pustiu infinit o cană de ceai aburind mi-a mai rămas să adulmec după trupul tău rece încolăcit în frunzele moarte căzute de mult din nevoia

EVENE VASILE

0

0

de suflet mi se leagă ca scaiul de câmpie sedimentul original al zilei trecute prin viața-mi de marți, prezenta încă de față mi se leagă minutul mi se leagă ora mi se leagă roșul de semafor mi

EVENE VASILE

0

0

Filozofia-i de-o viață era capul plecat pe ore târzii gura mulată pe buze neciobite încă diferența dintre avans și lichidare ca timp drumul spre casă pe care oricum îl știa cu ochii

EVENE VASILE

0

0

Că te-am făcut vie printre cuvinte ceva reconfortant că-mi exersam a-ul pe sânul tău drept și verbul firesc pe inima-ți tremurândă era divin devenisem purtătorul tău de glas prin rime aruncate

EVENE VASILE

0

0

Inerția e dezarmantă cicatrizează adevărul bubos de pe tâmpla sprijinită spre a-ți citi emoțiile dintr-un destin prezumtiv ești unde nu se poate când nu se poate ce nu poți fi niciodată iluziile

EVENE VASILE

0

1

Astăzi cred că dacă nu m-aș simți trist ar putea să-mi plesnească ideile prin creier precum floarea de porumb pusă pe plita încinsă mâinile și picioarele cred că mi s-ar desprinde de trup și aș

EVENE VASILE

0

0

zece înseamnă o cifră care mă suprimă pe mine mie sunt mai mic decat ar trebui să fiu cu a zecea parte decimat de la capăt către coada pe care încerc s-o descriu unui subconștient sclav

EVENE VASILE

0

1

zece înseamnă o cifră care mă suprimă pe mine mie sunt mai mic decat ar trebui să fiu cu a zecea parte decimat de la capăt către coada pe care încerc s-o descriu unui subconștient sclav

EVENE VASILE

0

1

cum se face poezie: \"6:30 buimac, scări de lemn coborâte bucătărie cu miros deja de cafea ceașca e nespălată ca și mine ei bine, contează? drum, autobuz, mașină, zăpadă, frig fețe monotone

EVENE VASILE

0

3

Atunci când ai trecut, curbată de încăierarea luminii gropi se nășteau în urma ta la fiecare pas-secundă îndepărtând locul acela de mine deși prezent eram -static torturat de mărirea

EVENE VASILE

0

1

Ipocrit de fapt s-ar putea să fiu eu și numai eu Cum numai pământul poate fi ulcică, cum numai apa poate fi izvor, Cum numai iubita-mi este lesne dor, Cum numai eu sunt eu doar până mor …

EVENE VASILE

0

2

De consideri fiecare floare Un semn de întrebare, și fiecărui semn de întrebare îi furi câte-o petală -să fie-a ta, Iar dacă fiecare om Fură câte-o petală -să fie-a sa, Atunci întrebarea e

EVENE VASILE

0

1

Mai lasă-mi o parte de adevăr să ți-l spun când inima-mi va cădea la picioare, când trupul mi se va lărgi să te înghită; se prea poate să cunoaștem toți de la mine la tine de la mine la ea de

EVENE VASILE

0

0

De m-aș pune de-a curmezișul ideilor încet,încet aș apropia sfârșitul... ....prin abandon; De m-aș contopi cu voința vulgară a majorității nici abandonul nu mi se va mai permite ca drept de

EVENE VASILE

0

0

Gând de-o zi: \"Astăzi mă simt mai bine trist Am un număr mai mic de bătăi de inimă pe minut, Consum mai puțină energie, alerg mai puțin Nu îmi mai este frig cu toate că stau pe loc, Mă

EVENE VASILE

0

1

Închipuirea-mi joacă feste... realitatea se relativizează sub presiunea lucidității iar timpul mi se scurge prin creier ca apa de munte prin peșteri.. Ce a fost ieri ce este astăzi devin

EVENE VASILE

0

2

Era o încolăcire de spirit pe-un fir de viață; de la vârsta de 17 ani începea să clădească drumuri spre origini iar lumea i se părea schelet de lemn ridicat spre cerul intangibil- oameni pe

EVENE VASILE

0

1

Să zicem că dacă n-am avea la îndegând dorul lucrurilor și faptelor ce ne-au făcut fericiți cândva, ar trebui s-avem la îndemâna în fiecare seară.. o sinucidere, și-n fiecare dimineață.. o

EVENE VASILE

0

1

Ipocrit e de fapt Universul că se lasă călărit așa ușor de către gândul meu sclav iluziei; ipocrit și ocheanul ce-l mărește pe placul fiecăruia- \"Vrei Calea Lactee? Ia de-aici... mică,mare,

EVENE VASILE

0

0

Ipocrită-i de fapt lumina că se lasă asimilată, și nu natura mea ce-o primește ne-ncăpătoare; ipocrită-i de fapt viața că se lasă trăită și nu sufletul meu prins la mijloc.. fără de-un...

EVENE VASILE

0

0

Nu vreau să cred că sunt mințit întreaga viață... ..că ipocrită-i de fapt natura lucrurilor în sine și nu truda mea de-a părea zi de zi ok. Nu pot să cred că m-au mințit toți,pe rând; Adam oare

EVENE VASILE

0

0

Nu pot.... degeaba..... nu pot! gândul mi se oprește, ca și privirea, pe monitor sau pe tastatură... și-atât.. nu mai trăiesc nici-o emoție privind imaginea-mi reflectată pe verdele virtual

EVENE VASILE

0

1

Ca să rămână-n noi doar lacrimi din ghețar, Va trebui întâi să trecem o eră glaciară- Și nu să tot sperăm a-ntoarce fără har Și fără luptă cruntă o prea curândă vară. Sunt vieți și vieți

EVENE VASILE

0

0

S-a cutremurat pământul. Am mai văzut o eclipsă de lună. În timp ce-mi satisfăceam monotonia Am mai cules și-un măr, două… Iar tu, tu... luate-ar dracu de ființă cu suflet. Am mai scris un

EVENE VASILE

0

0

Nu-mi place să mă plimb cu tine de mâini pe înălțimi printre crestele sculptate de curenții gândurilor noastre. Nu. Aș vrea să tocesc cu tine toate potecile pădurilor de șes, iar înălțimile

EVENE VASILE

0

0

Din ce în ce mai mult refuzăm să iubim natura; s-ar putea să mă corectați:\"uităm\"! mai trist ar însemna. \"Refuzăm\" ar fi măcar un act deliberat, s-ar putea spune că ne-am asumat

EVENE VASILE

0

1