Poezie
IPOCRIZIE II
1 min lectură·
Mediu
Ipocrită-i de fapt lumina
că se lasă asimilată,
și nu natura mea ce-o primește ne-ncăpătoare;
ipocrită-i de fapt viața
că se lasă trăită
și nu sufletul meu prins la mijloc..
fără de-un... \"ori.. ori\";
de nu se nășteau creșe de suflete alternative
am fi fost azi o lume de miliarde de zei...
..de-am mai fi fost..
și-atunci poate că mi-aș fi permis
să mă simt dimineața,
după escapade nocturne
sau prea diurne,
ipocrit.
002641
0