ENE VASILE

Încep să caut versuri prin rafturi,dulapuri, cărți închise cu semne de foi, scrise cândva pentru același fel de semn marcat pe sufletu-mi trecut prin focuri asemeni, dar nu găsesc.... Și nu-i

Mi-e sufletu-ncleștat de suferință iar inima îmi bate ca-n oțel aș vrea să îmi aduci în odăiță nu mult, ci-un simplu bilețel aș vrea să-ți mângâi pielea fină pe-un cântec trist, sub

ninge puturos cu umbre de adevăr peste negrul pustiu infinit o cană de ceai aburind mi-a mai rămas să adulmec după trupul tău rece încolăcit în frunzele moarte căzute de mult din nevoia

de suflet mi se leagă ca scaiul de câmpie sedimentul original al zilei trecute prin viața-mi de marți, prezenta încă de față mi se leagă minutul mi se leagă ora mi se leagă roșul de semafor mi

Filozofia-i de-o viață era capul plecat pe ore târzii gura mulată pe buze neciobite încă diferența dintre avans și lichidare ca timp drumul spre casă pe care oricum îl știa cu ochii

zece înseamnă o cifră care mă suprimă pe mine mie sunt mai mic decat ar trebui să fiu cu a zecea parte decimat de la capăt către coada pe care încerc s-o descriu unui subconștient sclav

Totul este ireal: Privirea refuzată la amiază, După cantina ordinară, Este la fel de adevărată ca și trăirea inconștientă. Nu sunt lucid de mine.. parca-ș avea cel puțin 10 trăiri

De consideri fiecare floare Un semn de întrebare, și fiecărui semn de întrebare îi furi câte-o petală -să fie-a ta, Iar dacă fiecare om Fură câte-o petală -să fie-a sa, Atunci întrebarea e

De m-aș pune de-a curmezișul ideilor încet,încet aș apropia sfârșitul... ....prin abandon; De m-aș contopi cu voința vulgară a majorității nici abandonul nu mi se va mai permite ca drept de

Gând de-o zi: \"Astăzi mă simt mai bine trist Am un număr mai mic de bătăi de inimă pe minut, Consum mai puțină energie, alerg mai puțin Nu îmi mai este frig cu toate că stau pe loc, Mă

Închipuirea-mi joacă feste... realitatea se relativizează sub presiunea lucidității iar timpul mi se scurge prin creier ca apa de munte prin peșteri.. Ce a fost ieri ce este astăzi devin

Era o încolăcire de spirit pe-un fir de viață; de la vârsta de 17 ani începea să clădească drumuri spre origini iar lumea i se părea schelet de lemn ridicat spre cerul intangibil- oameni pe

Să zicem că dacă n-am avea la îndegând dorul lucrurilor și faptelor ce ne-au făcut fericiți cândva, ar trebui s-avem la îndemâna în fiecare seară.. o sinucidere, și-n fiecare dimineață.. o

Ipocrit e de fapt Universul că se lasă călărit așa ușor de către gândul meu sclav iluziei; ipocrit și ocheanul ce-l mărește pe placul fiecăruia- \"Vrei Calea Lactee? Ia de-aici... mică,mare,