Poezie
Sedimentare
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi place să mă plimb cu tine de mâini
pe înălțimi
printre crestele sculptate
de curenții gândurilor noastre.
Nu.
Aș vrea să tocesc cu tine
toate potecile pădurilor de șes,
iar înălțimile ce nu există
în fața privirilor noastre,
să se afle necizelate în sentimente reciproce.
E un adevăr măreț că înălțimea iubirii mele
de la care strig către tine cu atâta patimă
nu poate fi micșorată de grațiile naturii
printre care ne mișcăm.
Am fost un bulgăre de lut
până când fluviul dragostei tale
a-nceput să mă-nbie,
iar acum sunt o mare trufașă
așteptând necontenit apă dulce.
002.765
0