Viață trecătoare

Undeva în astă lume

Într-un sat uitat de timp,

Locuiesc moși fără nume

De pe vremea lui Olimp.

Casele-s sărăcăcioase,

Ridicate din chirpici,

Fără garduri și terase,

Acoperișuri din șipci.

Văd și câini, bătrâni și ei

Care latră doar la lună.

Pe șanț ciugulesc găini,

În pomi florile-s cunună.

Am ajuns din întamplare

În acest loc minunat!

Vreau răspuns la întrebare,

Viața de ei a uitat?

La o casă un moșneag

Þine-n mână o oglindă,

Sta la ușă, jos pe prag

Vraja dă să mă cuprindă.

În oglindă îmi apare

Viața asta trecătoare.

Ca o frunză dusă-n vânt,

Desprinsă din păr cărunt.

Și o liniște ușoară

Peste suflet lin coboară.

Acum știu destinul meu,

N-a fost vis, ci Dumnezeu!

Comentarii (1)