emilian valeriu pal

In Piatra Craiului la cota 2000 e Curmatura.

ai perfecta dreptate
norocul tau e ca si in coma alcoolica sa fiu nu ma mai crizez pt ca stiu sa fac diferenta, stiu parerea ta despre textele tale, desi, la inceput imi dadeai stele. stiu sa fac diferenta. tu nu stii. daca cineva cineva imi lasa un com negativ, eu nu ma duc si dau cu barda in el. e o chestie de bun simt.
inca o data, ai perfecta dreptate, cu tot limbajul tau de critic cu tot. eu macar recunosc unde am gresit. tu ai curajul asta? trebuia sa vii, era previzibil.
o seara frumoasa.

Finalul mi se pare superb. Mi-a placut salonul asta, chiar daca fragmentat pe alocuri, poate din cauza veveritelor ciufulite.:)

La inceput nu am inteles titlu, dar curgerea textului i-a dat logica. Cred ca in primul vers mergea ne-am plimbat, fara impreuna. O inramare dureroasa de umbre. Placut.

Poate alta data esti mai coerent si te referi la text nu la fostele mele.

Sint citeva pasaje bine realizate, coerente, care reusesc sa redea foarte bine starea aia de drum, de tren, de sprijin pe bancheta sau peretii vagonului. Pe alocuri visceralitatea nu face bine, dar e compensata de ironie. Sint citeva idei surprinzatoare, si ma refer la aia cu porcii, cu drumurile, cu imaginaitia care nu transforma broasca in print.
Nu mi-a placut partea cu singele bun si presimtirea ca 1 nu este simpla reprezintare. Scad din coerenta, in opinia mea. Oricum spre deosebire de alte texte, reusesti sa-l stapinesti, chiar daca predilectia spre organic inca e pregnanta. Oricum din punctul meu de vedere, un text dens, o incordare bine redata. Ca si cum ai voma dupa atita cafea si tigara prin gari si vagoane. Iar partea de final cu rasaritul mi-a placut enorm.

E un fel de a te convinge in lipsa ca poti fi ce vrei. In lipsa lui Janis. Multumesc.

Da ecam pe contrasens si cam ambiguu obiectul care te loveste. Ma bucur ca ai inceput sa mai zabovesti prin textele mele. Esti printre putinii care mai lasa semne si asta mi-e de ajuns.

Exact pe asta am mizat pe o incompatibilitate unita de beth gibbons. Multumesc de semnele pe care mi le-ai lasat de-a lungul timpului si pt lectura constanta.

Dementa? Hmm, interesant verdict ai dat tu gena. Eu il vad cel mult sleepy:)
Multuma fain ca ti-ai facut timp pt textul asta.

Eu ziceam de telenovela ca in momentul in care am deschis textul si am ajuns la strofa a doua mi se parea o parodie faina pentru telenovele. Iar la final, am strimbat putin la vise festive, dar depinde gusturi.

Prea generoasa in aprecieri, multumesc. Da sint mai multe tablouri in text, am preferat sa le postez unitar, chiar daca da senzatia ca nu se leaga.

Prima data era \"cea mai lunga televonela din lume\", apoi \"Mac-mac il inghite oe oac-oac. :)

Gena, Dana, Roxana, multumesc frumos de semne si lectura.

Mi-a placut jocul asta si candoare mai ales din prima parte. Eu as fi lasat prima varianta de titlu.

Eugen, Amca, multumesc. Mi-asm permis putin sa ma joc pe nerasuflate.

Exact la asta ma refeream, o mie si una de chipuri ca o mie si una de fatete ale unui diamanat. Multam.

Exact. Un instantaneu si un joc. Nu prea am vrut mai mult, dar vad ca a iesit. Multam.

Petrut, nu am inteles faza cu Ioana, oricum multumesc de apreciere.
Florin Danut, nu stiu ce feeling are, dar ma bucur ca ai gasit poezie la reco. Desi, pina la urma, e vorba de gusturi.
Eugenia Reiter sau Nia, mi-ar placea sa-ti spun Nia:
chestia cu buburuza e o poezie in sine.
Mi-am adus aminte de Tom Sawyer cind a fugit de acasa cu Huck si Joe si s-a trezit intr-o dimineata pe insula lor nelocuita si Tom a vazut o buburuza a descintat in felul asta si era sigur ca va primi haine noi.
Hai maicuta mariuta
zboara nu mai sta
ti-a luat foc borediu copilasii-s singurei
du-te iute de vezi ce-i
Asta e descintecul lui Tom. Chiar daca i se desprind copertile tin la cartea aia ca la ochii din cap pentru ca am cumparat-o la 13 ani, cind am fugit de-acasa. Multumesc mult.
Cristian Dirdea, multumesc.
Sfinte Antoane, m-ai blagoslovit cu o raza, da stiu ca ai dreptate. In prima strofa eram constient de repetitie, mai lucrez. Apoi faza cu valentina era, initial, o strofa unitara da nush ce am facut si a aparut separat. Multumesc mult, faza cu beat(ificarea) e in curs la Episcopia de Iasi, mai precis la departamentul Busuioaca de Bohotin.
Atharvadeva, mama, sper sa fie numele tau asta, eu am invatat o lectie: toti oamenii sint importanti. Multumesc si tie.

Initial am strimbat din nas cind am vazut faza cu coasta. da finalul e beton.