burgundia 26

Finalul mi se pare superb. Mi-a placut salonul asta, chiar daca fragmentat pe alocuri, poate din cauza veveritelor ciufulite.:)

Anni,
există o viziune aristocrată, am mai spus, în poemele tale, o durere reprimată, o tensiune crispată, poate din cauza fragmentării, cum a observat și Emilian. O viață șoptită frumos în cuvinte. Iar volumul tău nu va plictisi, îl aștept!

Dacă aici ai pus virgulă \"bună dimineața
ceață praf, oglinzi oarbe, antene strâmbe, veverițe ciufulite\"
atunci și aici \"povești scurte, lungi, scurte, glisează cu salivă\" ești nevoită să faci același lucru, în cazul în care nu vrei să modifici așa \"povești scurte-lungi-scurte, glisează cu salivă\" sau oricum altcumva. Se impune ceea ce singură ți-ai impus. Diacritice peste tot sau fără diacritice. Ori pui toată punctuația ori o scoți pe toată, altfel se va înțelege că ești superficială, leneșă, deși eu nu cred asta. Îmi cer iertare pentru observație, orlando.

pe virfuri umblam printre oameni
de mirare e ca mai suntem in viata
la atitea furtuni - iti multumesc ca treci printre fragmentele mele

poezie este de nenumarate ori mai mult de jumate oglinda treptelor timp
bine ca mai suntem

frumoasa poezia.mi-e mi-a placut extraordinar de mult

”căldura de afară amorțește privirea”, determină finalul unui poem ale cărui personaje ”se adună în lemnul adormit înaintea noastră”: ”bine bine vom cumpăra uși gata deschise”... O soluție firească, chiar prea realistă pentru un spațiu în care ”povești scurte lungi scurte glisează cu salivă”. ”Fularul de vise” este elementul care confirmă, în pofida dimeneții că cineva a ajuns undeva.
cu admirație, V.G.

Anni,
am citit. un text bine lucrat, descriptiv, in etape cu tablouri interioare.

corect....n-am scuze...voi corecta si argumentatia m-a bucurat
si aveti dreptate la povesti.....
ma bucura trecerea tuturor
intr-o Burgundie fragmentata

da, gurile fara memorie - de aici a pornit poemul , ideea de fapt

acest poem merită scris cu cerneală pe o foaie uzată împăturită într-un buzunar găurit și citită pe marginea unui acoperiș de bloc la 4 dimineața câng smogul face din soarele însorit doar o pată neagră de fum înghițind câte o gură pe jumătate de vin de burgundia aproape răsuflat mângâind peruca unei fetițe care a chelit după un tratament dur împotriva cancerului...

imi plac raspunsurile care se armonizeaza cu incercarile de a patrunde in radacinile existentei.....
poate ai putea sa iti copiezi raspunsul / e mai poetic decti fragmentul poetic pus pe mine pe site/ul burgundiei

fiecare rând ,fiecare vers,fiecare gând ,ne stârnesc curiozitatea,se întâmpla ceva ,un vârtej d ecuvinte ,un vârtej d eumori ,un talent fin de a merge la Esential ,dar cu ce apetit ,cu ce gesturi de ritual poetic sfânt
un sirag de emotii indescriptibile si multa originalitate într-un suflet ramas de copil ,DIAFAN
poetul are datoria si harul de a ne face sa visama ,sa plutim ,sa surâdem!

...un salon prăfuit în efecte aristrocrate cu tendințe molatice spre comoditate, cu speranțe de eliminare a efortului de a deschide ușile spre deziderat. Să deschizi o ușă se învață și necesită efort și inteligență.
Ușa ca obstrucție pentru trecutul prăfuit dar cert în fața viitorului care ne poate surprinde?

Părerea mea e că, imaginea vărsată pe retina noastră nu este deranjată de rigiditatea unor reguli care ne răpește din libertatea exploziei verbale proprii, cea care ne dă unicitate, amprentă, ADN poeziei noastre.

Frumos !

Te citesc ca pe un recurs la memorie.Eram disperat dar la spitalul la care un olog striga durerea piciorului lipsitor mi am revenit .Primisem cadou o ușă deschisă.Ce inspirație să calc pragul tău.Mulțam.

ai reusit sa urmaresti spectacolul usilor!
ma bucur mult la vibratiile asemanatoare

ai grija sa nu se inchida usa.....de fapt se deschide mereu cite una.......trebuie doar sa ne intereseze!

ar fi bine daca am citi printre noi
mai multi poeti care ne stimuleaza
la vis, plutire....
teribilele treceri intre cum este si cum ar trebui sa fie
in aceste vremuri in care istoria isi cam ride de noi
naste poeti inarmati destul de des cu un CUVINT mai
taios decit cutitele macelarilor....!
bine ca mai scriu si acestia, imi spun uneori, si sper sa nu ne
transformam intr-o lume fara pupila

ne cresc peste oase
e greu sa mai vezi peste garduri
si te bucuri
cind se orinduiesc litere spre tine
pe care le recunosti.....

merci de semn