emilian valeriu pal

Chiar daca intreg poemul se sustine de la sine, strofa a doua si finalul sunt remarcabile din punctul meu de vedere.

Pina la urma cred ca totul tine de reciprocitate. Se spune ca in arena nu culoarea rosie il face pe taur sa atace ci impulsul de a elimina orice miscare, impuls generat de faptul ca a fost separat de turma si tinut in izolare. Iar cind toreadorul ingenunchiaza in fata taurului pregatind porta gayola e si un fel de a se oferi pe sine. Adica de a muri impreuna.
Multumesc de interpretare si semn.

Costin, e unul din putinele texte pe care le-am gindit ca poezie, deci nu e accidental. Multumesc de semn.
Eugenia, multumesc si tie.

Daca te referi la cirpa umeda termenul corect este compresă. In economia textului, din punctul meu de vedere poti lasa doar "o compresie pe frunte sau pe antebrat", penetru a sugera presiunea, fie poti inlocui cu termenul de mai sus. Dar asta din punctul meu de vedere e un amanunt mai putin important, care nu stirbeste forta imaginilor din text.

Din punctul meu de vedere, in primul vers exista o confuzie. Compresia reprezinta un procedeu, o metoda care se aplica, care se face, nu are cum sa fie pusa.
In rest imagini puternice, organice, reusite, desi ma cam impiedic in repetitia iubitei intr-un text atit de scurt. Cel putin in opinia mea. Asta nu inseamna ca nu mi-a placut. M-am oprit aici pentru imaginea vierilor si gargaunilor care balanseaza perfect absenta din text.

Balta stomacului si mirosul de placenta in zapada fac toti banii. Din punctul meu de vedere, imaginile astea sunt atit de puternice, incit eclipseaza restul textului.

Am vrut de mai multe ori sa spun lucru acesta. Din punctul meu de vedere, ceea ce ma tine pe mine departe de textele tale este ca, pina acum nu am gasit absolut nici un text in care sa nu scrii despre cum scrii poezie. Si este pacat pentru ca ai multe imagini bune, ritmul interior este sigur. Dar de fiecare data cind imi spun ca te simt si sint gata sa empatizez, vii si spui cititorului ca e doar poezie. Asta cel putin in opinia mea.

Nu rezisti doua luni. Despre text ca de obicei. Vrei ceva care sa-ti tina companie.

Salut initiativa dar si noua infatisare a site-ului, care, din punctul meu de vedere, e mult mai prietenoasa si mai cuprinzatoare.

Cum deschide la Bicuta, cum apar si eu, numai ca mi-a cazut cipul de la card:). Imi place ca personajele sunt intr-o continua evolutie si ca temele pe care le ating evita riscul de tembelizare a intregulu.

Costin, daca ai remarcat nuanta, eu m-am referit la teama de a muri gol nu la a face dus imbracat. Intr-adevar, textul e brut pentru ca a fost mai mult un puseu de sinceritate care, din punctul meu de vedere, merge mai bine neslefuit. Multumesc de semn si lectura.

M-am oprit doar sa spun ca m-a atras textul acesta scris intr-o limba plina de nonsensuri(in sensul pozitiv) politice si etice(ca in limba tarimului din titlu). Prtobabil de aici nevoia de a o lua din loc spre tacere, chiar daca Guliver isi scrie ultimul capitol.

D-le Mitica, primul meu comentariu era o ironie. Apreciez oricind o epigrama atita timp cit e bine scrisa. In cazul d-voastra nu v-a iesit. Iar glumele le gust doar daca sunt bune si facute in contextul potrivit.

M-ati facut curios. E cumva textul meu o epigrama de ati simtit nevoia sa scrieti o replica? Iar daca textul meu e epigrama imi fac autocritica drastica. Prozodia e la pamint, poanta lipseste cu desavirsire,ritmul e praf, dar nici replica dumneavoastra nu e mai prejos.

Otilia, Eugenia, multumesc frumos pentru lectura si apreciere.

Neintimplarea din prima strofa mi se pare putin nepotrivita, aduce un concept abstract intr-un cotidian bine definit. Am remercat, in multe din textele tale, ca explozia se produce, de cele mai multe ori la jumtatea textului. Pentru mine e un risc, insa stii foarte sa o stapinesti, in asa fel incit tensiunea sa se menitina pina la sfirsit. Foarte reusit finalul de aici, din punctul meu de vedere.

Sincer sa fiu am zimbit placut suprins. De obicei fug ca dracul de tamie cind vad poezii cu ingeri(desi uneori apare si in textele mele), pentru ca e greu sa mai spui ceva care sa nu fie cliseu despre ei.
Aici m-a surpins naturaletea textului si babiloniada furniceasca. Personal, as fi terminat textul cu acea concluzie a acelor cercetatori pentru ca precizarea din final mi se pare inutila. Lumea furniceasca a fost conturata destul de puternic astfel incit rezista si fara sa o strivesti cu pasul tau. Daca imi permiti as avea doua sugestii: in versul 2 din prima strofa, "altea alea" ar merge eliminat sau inlocuit pentru ca suna oarecum vulgar, fortat. Apoi, la inceputul strofei a doua as renunta la "stiam ca vorbeste sa spuna" pentru ca nu are rost precizarea asta.
Typo in primul vers: "deunazi"
Din punct de vedere tehnic textul mai poate fi lucrat, dar dincolo de acest aspect mi-a placut mult lejeritatea si ineditul acestei probleme fundamental furniceasca. Un text simpatic, naiv, care are limitarile lui, dar care nici nu-si propune sa mute Babilonul din loc.

In primul rind tin sa remarc faptul ca este un text consistent, la a carui gen de lirica rezonez si in care chiar ma complac si eu, uneori.
Apoi, unora li s-ar parea facila si dulceaga deschiderea si inchiderea cu acel "draga mea" si putin cliseisticele firmituri de suflet. Depinde de cheia in care e citit textul. Personal, mie mi-a adus aminte(mai ales acea piine din final), de Hansel si Grettel, de ratacirea in doi care devine solitara in acest text, ratacire pe care eu am perceput-o crescind pina spre final. Ceea ce as reprosa textului este supradozajul de lirism si ritmul putin resemnat. Din punctul meu de vedere, cred ca penultima strofa(chiar daca in logica trairilor autorului are sens) ar putea sa lipseasca, pentru ca nu face altceva(cel putin asa am perceput) decit sa forteze golul. E drept, e destul de riscant sa apelezi la o astfel de lirica(unii ar putea spune chiar batrineasca), dar eu nu pretind ca poemul acesta e stralucit. Spun doar ca am rezonat si ca e o traire consistenta in aceste rinduri.

In opinia mea un text puternic si sigur. Sunt citeva mici stingacii, dar nu sunt eu in materie sa vorbesc despre asta, pentru ca la capitolul stingacii sunt profesor. Personal, as fi terminat textul cu risul acela liber sau as fi desenat un metrou gol. Nu in gol. E totuna.

In primul rind vreau sa salut efortul celor doi autori si conceptul acestui gen pe care, personal, nu cred ca l-am mai vazut pe poezie.ro. Nu e unul nou, imi aduce aminte de jam-session-urile poetice la moda pe aici in alte vremuri, insa mai putin lipsite de complexitate.
Strict la postarea de fata. Am scris si eu, uneori, texte cu valente de proza. E foarte greu in mediul online sa gasesti un echilibru intre dialog si descriptiv in asa fel incit sa tii cititorul aproape.
Primul text mizeaza pe dialog si tocmai din cauza asta cred eu ca personajele nu sunt suficient de bine conturate incit sa aiba credibilitate.
Al doilea text imi pare mult mai credibil, printr-un descriptiv bine conturat, care pune accent pe gesturile fiecarui personaj. Din pacate, sau din fericire, subiectul nu e unul special asa cum m-as fi asteptat. E unul destul de banal, iar trairile sunt comune.
Daca as vorbi de momente cheie, in primul text mi s-a parut extrem de veridica relatarea cu impuscatului Anului Vechi. In al doilea text imaginea privitului in oala de ciorba ca intr-o oglinda e una inedita. Dincolo de asta, recitind ambele texte, dupa ce am citit si sinopsisul, apreciez si mai mult efortul celor doi autori.