emilian valeriu pal

Cu scuze față de ceilalți membri pentru duritate, iată până unde merge delirul egocentric scăpat de sub control, impostura culturală confundată cu protestul împotriva elitelor și reciprocitatea grețoasă confundată cu afinități literare.
Un text halucinant, în care sunt puși grămadă autori fără nicio legătură, doar cu scopul de a voma niște invective, acuzații fără formă și fond pe care, dacă va fi cazul, autorul nu le va putea proba în nicio instanță.
Un text care nu are nicio legătură nici cu poezia, nici cu libertatea de exprimare, nici cu libertatea de gândire ci pur și simplu e dovada clară că autorul e rupt de realitatea literară și umană.
Un vomitiv excrecabil la adresa unor oameni care nu au posibilitatea unui drept la replică(și chiar dacă ar avea, probabil nu au auzit în viața lor de acest autor), o abjecție care compromite însăși integritatea siteului, pentru că se permit astfel de derapaje într-un spațiu public.
Am făcut un screenshot cu textul și-l voi trimite celor menționați (pe unii îi cunosc, pe alții nu) pentru a le da posibilitatea de a se apăra dacă vor considera necesar.

Atitudinea voastră grețoasă de cumetrie literară și inconsecvență au aruncat în derizoriu tot ce a însemnat calitatea de membru. Dacă lui Vișan nu-i place un text, este obligatoriu să vii și tu, iar mai nou Elena Papadopol. Mă durea undeva dacă vă rezumați la textele voastre, dar când veniți în gașca și băgați pumnul în gură autorilor să vă accepte punctul de vedere, deja e prea mult. Strigați ca din gură de șarpe atac la persoană dar sunteți primii care atacă persoana pentru simplul fapt că nu va accepta punctul de vedere. Apoi va plângeți că nu intervin editorii. Nimeni n-are timp să vă citească mizeriile ori să vă pună la punct.
Pe tine Caragea te știu toți cei vechi, degeaba faci demonstrații de forță poate poate impresionezi membrii noi.
Pentru multi autori, unii chiar editori, reactivarea ta a fost ca o anulare a eforturilor lor depuse de-a lungul anilor pe acest site.
Deja erai compromis din punct de vedere literar. Vișan s-a compromis mai urât și continuă să se compromită. Postează comentariile ca texte încadrate ca eseuri in speranța că va câștiga bunăvoința autorilor până va călca iar în străchini. Sunteți atât de orbiți și obsedați să vă impuneți ideile încât nu ați observat că tot scandalul asta a pornit de la atitudinea voastră nu de prietenie, ci de complicitate și duplicitară, care anulează orice urmă de credibilitate a unui autor care ar mai vrea sa posteze ceva ori să comenteze.
Încă de când a postat Radu Herinean primul material despre noul site am avertizat că se va miza pe trafic și nu pe calitate.
Stați fără grijă. Voi veți fi stăpâni aici, iar Radu va avea exact ce și-a dorit.
Dar nu literatură. Doar impostură și diletantism.
La fel ca și Tosa, chiar m-aș bucura să se ia măsuri împotriva mea dacă ar schimba ceva. Și în mod cert probabil noi vom fi cei sancționați, pentru că trăim în România, taara unde au dreptate doar cei care strigă din toți bojocii că au dreptate. Mă mir că nu ne-ați acuzat și că v-am gazat pe 10 august. In delirul vostru nu mă îndoiesc că ați fi ajuns până acolo.

Asta au făcut Vișan și Caragea (sau invers că nu-i mai deosebesc) pe aici de când s-a consfințit sfânta uniune spirituală dintre un postac convulsiv lipsit de control și un impostor literar care confundă propria imaginație cu realitatea.
Măcar acum au motiv sa zbiere atac la persoană, deși toate postările lor sunt tot atâtea dovezi că am dreptate.

Cât părerea ta despre mine e că sunt panglicar și-mi umflu mușchii, nu mai am nimic de adăugat. Și da, o iau personal, pentru că am încercat să respect, cât am fost pe aici regulile și autorii. Eu sunt un om dintr-o bucată, reacționez sincer și brutal ca să nu las loc de interpretări.
Dar când mă faci panglicar să nu ai pretenția că ai scris doar o personală de suflet. Văd că, până la urmă, ăia care n-au vrut altceva decât să-și vadă de treabă sunt panglicarii care-și încordează mușchii, dar ăia care au dus cu adevărat site-ul în derizoriu merită clemență.
Și nu poți pretinde că e o postare obiectivă, când pui etichete subiective de panglicar. Cu scuze că ți-am deranjat zenul creștinesc, e timpul să-mi văd de-ale mele o perioadă mai lungă de timp. Din punctul meu de vedere, ai vrut o postare obiectivă dar nu ți-a ieșit decât o personală părtinitoare și acuzatoare.

Că tu vezi opiniile mele drept opinii de panglicar, ori că îmi umflu mușchii. M-am săturat de impostură și iluminarea pe care alții încearcă să o impună pe site. Nu toți oamenii sunt împăciuitori ca tine. Am evitat pe cât a fost posibil orice polemică, dar în momentul în care îmi pui pumnul în gură și emiți niște enormități de felul celor spuse de cei doi, să nu te aștepți să reacționez cu duhul blândeții.
Chiar nu mă așteptam să mă bagi in aceeași oală cu cei doi, dar se pare liniștea unora e mai importantă decât dreptul de a se apăra al altora.
Stai liniștită, panglicarul de mine nu va mai deranja in niciun fel armonia agonică. Va doresc cât mai multe lecturi și interacțiuni plăcute.

"Om fără niciun caracter, om grotesc, om ce-l scoate de la naftalină pe Hitler"

Nu în haită. In grup. Repetat.

Ionuț Caragea, iar distragi atenția deși Claudiu Toșa a fost cât se poate de clar. Nu a fost nicio confuzie în conflictul vostru.
In ce privește propaganda de care mă acuzi, ai idee ce înseamnă propaganda?? Deși patru oameni vă explică sub text că ați înțeles greșit, voi distrageți atenția cu acuzații nefondate, cu cerințe absurde, doar doar acceptă cineva punctul vostru de vedere.
In rest am spus ce aveam de spus. Sunt lucruri mai importante decât să răspund unor autori care consideră că opinia lor e adevărul suprem și asta le dă dreptul să revină cu comentarii peste comentarii. Ați mers prea departe. Claudiu Tosa a subliniat o evidență iar vouă nu v-am rămas decât o singură armă: atacul la persoană.

Că tocmai voi țipați in gura mare că sunteți hărțuiți și atacați.
Claudiu Toșa nu a făcut altceva decât să sublinieze elegant o evidență pe care și eu am semnalat-o mult mai brutal.
Vișan nu are niciun drept să ceară nimic, pentru că a rămas pe site datorită membrilor pe care i-a hărțuit în mod constant. Degeaba încearcă să minimalizeze și să distragă atenția de la gravitatea celor întâmplate sub pseudonim. Mai mult, în unele postări și comentarii chiar îl regreta pe Irinel. Normal, pentru că putea să hărțuiască fără să suporte consecințe.
Puteam înțelege un pseudonim ca experiment literar, dar când începi atacurile la persoană la adăpostul lui, atunci deja întrece orice josnicie.
Apoi polemica cu tine și întoarcerea la 180 de grade, inexplicabilă in orice mediu literar, ba chiar degradantă, a dus din punctul meu de vedere la pierderea oricărui respect de sine (credibilitatea și-o pierduse oricum când și-a deconspirat pseudonimul).
Apoi ați început comentariile in haită la adresa oricui și-a permis să aibă o altă părere decât a voastră. Când lumea s-a saturat și a început să vă împute atitudinea voastră arogantă și provocatoare ați început să urlați că sunteți atacați la persoană, ca să distrageți atenția de la fondul problemei: o hărțuire continuă și dublă a autorilor care nu sunt de acord cu voi. Pentru că vă e imposibil să acceptați că nu sunteți deținătorii adevărului absolut și nimeni nu are nevoie de iluminarea voastră, cum tu însuți Caragea îmi spuneai sub un text de-al meu: că Vișan încearcă să mă ilumineze. N-are nimeni probleme cu voi, dar când atitudinea asta de reciprocitate grețoasă devine prea evidentă și nimeni nu mai spune nimic din cauza voastră, deja e prea mult.
Când mai țipați atac la persoană mai întâi uitați-va in dicționar. Nu vă mai victimizați aiurea, sunteți produsul propriei atitudini. Cu alte cuvinte ați cules ce ați semănat.

Mulțumesc pentru aprecieri, cu surprindere.

Un poem de stare cu care, personal, rezonez mai ales începând de la „nu mai e de exersat...". Dar fiecare autor e umbra propriului text, așa că prima parte, din punctul meu de vedere, o văd ca pe o pregătire a decorului. O pregătire pentru ora de gheață, când tot ce rămâne e doar luciditatea care te face să te arunci pe hârtie. Și atunci e foarte greu să găsești un echilibru, e foarte greu să nu-ți lași mâna și să decizi ce e important de spus și cât, astfel încât textul să rămână stăpân pe sine și să nu deraieze într-o confesiune care îndepărtează cititorul. Personal, cred că aici ai reușit dozajul bun, iar ce e de apreciat - pentru cei familiarizați cu textele tale - e consecvența și naturalețea cu care găsești o haină nouă să îmbraci o stare perpetuă de gol. Și în opinia mea luciditatea asta nedisimulată, necosmetizata cu metafore fatale, mă face să devin complice într-o stare de grație dureroasă de lipsă.

Stefan Petrea, e un termen din Photoshop. Sunt două părți în antiteză.
Ilie Stănică, sunt două portrete reale, trecute printr-un filtru propriu. E un fragment.

Onorat și emoționat de sinceritate. Mai ales că rezonez foarte mult cu fragmentele tale de muzică bizantină de pe YouTube (sper sa nu mă înșel).

Mulțumesc pentru semnul empatic și aprecierea vie.

Mulțumesc pentru apreciere și rezonanță. Dacă ai simțit trăire după trăire înseamnă că, cel puțin pentru cineva am reușit să transmit ce am simțit. Pentru că, deși nu prea original, mă consider un trăitor care cochetează cu scrisul din când în când. De aia uneori (sau de cele mai multe ori) las poezia in seama celor care se pricep și încerc să scriu ceea ce nu pot spune.

E și terapie și comunicare. Mai ales când tac perfuziile. Atunci incepe poezia. Și cred că poezia are o funcție socială prea puțin explorată, aspect pe care îl experimentez de ceva vreme încoace în textele mele.

Este un fel de creative role play, un fel de a ține de urât de la distanță unei persoane dragi pe care o așteaptă o perioadă lungă de chimioterapie.
Mulțumesc de semn.

.

Ci vrei să ți se dea dreptate. Și eu, și alți comentatori ți-am explicat-mai că nu ți-am desenat - că te afli într-o eroare. Acu câteva zile te pisai prin texte pe valorile occidentale si-acu plângi de milă europenilor? Tu te auzi ce enormități debitezi? Mai lipsește să mă faci nazist și probabil atunci te-ai opri în plin orgasm intelectual că m-ai pus la punct.

Asta se întâmplă când unii dezvoltă fixații pentru răspândirea adevărului absolut pe care l-au înregistrat la Osim, că altă explicație logică nu găsesc. Mulțumesc de intervenție.