cigarillos 2

Eu l-as numi poem meditație, o meditatie amar-ironică despre banalitatea răului cotidian, oboseala morală și golul dintre realitate și sens. Într-un limbaj familiar, fragmentar, aici se îmbină observația socială, critica culturală și introspecția existențială într-un flux de conștiință lucid și necruțător.Poezia pornește de la un moment aparent banal, our si simplu - reîntoarcerea copiilor dintr-o excursie și o replică domestică, „nu face nimic” si care apoi se transformă treptat într-o spirală de reflecții despre limbaj, violență, memorie și consumerismul contemporan. Ironia față de „promoțiile la supereroi Marvel” sau față de expresii devenite automate mă face să văd aici cum reiese acel disconfort etic: lumea a banalizat suferința, a convertit tragediile în divertisment. Si, da, cat de amuzati putem să devenim cand altul cade si se loveste, adica a scazut empatia de care vorbim atat de mult in ziua de azi...Metaforele din final („morminte simple complete”, „leu de mare între orci”) accentuează sentimentul de izolare și vulnerabilitate, iar paranteza lungă funcționează ca un monolog al anxietății moderne, întrebările despre moartea neașteptată, rutina, identitatea și simulacrul de conexiune virtuală.
Văd aici o poezie a lucidității postironice, unde sarcasmul, de fapt, nu anulează empatia, ci o ascunde sub o formă de rezistență. Poem scris cu inteligență, neliniște și o sinceritate dezarmantă: omul contemporan, prins între absurd și algoritm, caută un sens, dar tot ce găsește e „aceeași cafea răsuflată” și întrebarea: ce faci prima dată când te trezești din viață?

care îmi place mai mult? „Cigarillos 1” sau „Cigarillos 2”? si pot spune, sincer, că ambele texte sunt foarte bune, dar diferite ca tonalitate și profunzime. Si,da, depinde si de starea mea, depinde ce criteriu am în vedere.
„Cigarillos 1” pot spune că are o coerență mai rotundă; curge firesc, cu imagini concrete și ironie subtilă, el surprinde perfect golul cotidian, banalul care devine metafizic; limbajul e mai temperat, iar umorul are melancolie și rafinament; O vad precum o o meditație elegantă despre nimicul vieții moderne.
„Cigarillos 2” e o poezie mult mai tensionată, gravă, fragmentară, cu salturi între sarcasm și disperare; aici am observat teme mai adânci: moartea, moralitatea, absurdul istoric, si, da, el are momente de mare forță expresivă, dar și o doză de haos intenționat; E un poem - confesiune lucidă, aproape filozofică, despre neputință și supraviețuire.
Pe scurt: „Cigarillos 1” e poezia despre viață iar „Cigarillos 2” e poezia despre conștiința de a trăi. La starea aceasta pe care o am acum , matinală, recunosc că o prefer mai mult pe : „Cigarillos 1”. Maine dimineață poapte va fi „Cigarillos 2”, depinde de starea mea de atunci. Ambele sunt deosebite. Felicitări!

Mulțumesc frumos aici pentru lectura ambelor texte, dar mai ales pentru rezonare. Sunt mai laconic în răspunsuri pentru că nu am învățat niciodată să reactionez la aprecieri. Mi se pare cumva că nu le merit, întrucât de cele mai multe ori nu vreau și nu-mi propun să scriu poezie, ci mă gândesc oare cum ar fi să scriem fiecare gând care ne trece prin cap fix în momentul în care îl gândim.
De aici și subtilul (în)semnări.