Doare, Doamne!

inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste...zise oracolul...;)

Nu mi se pare un text extraordinar... însă este unul sincer, apropos de discuția cu asoka despre sinceritate în poezie, și asta mi-a plăcut cel mai mult.

Probabil singurătatea necredinciosului pe patul de moarte ar fi o imagine demnă de legat cu cea din poem.

manea transpusa intr-o maniera suprarealista ,mai insista , se pare ca ai talent :p

Simti atata durere vazand cum Dragostea piere; Arunca lasoul sperantei spre oceanul Iubirii desavarsite; Saruta o icoana si vei simti linestea rasaritului odihnind peste apusul deznadejdii tale.

Asoka, ai dreptate!Si daca imi permiti o completare! Afirmatia ta merge si invers! Si ratiunea are \"pitici\" pe care inima nu-i intelege! O noua maxima, cica! :)) Las\' ca ma omori diseara la bauta pentru ea!


Kop, asa este! Nu este un text extraordinar, cum delicat ai spus-o! :) Eu merg mai departe si recunosc ca e un text chiar slab dupa standardele poeziei de gazeta! Dar, ma bucur ca are ceea ce am vrut sa contina, iar tu ai identificat, sinceritate! Sinceritate bruta neslefuita! Din cand in cand un text ca asta da bine la sufletel! E buna o descarcare, din cand in cand!
Totusi as vrea sa aduc o completare. Imaginea cu necredinciosul pe patul de moarte eu nu pot sa o leg de poem! Imaginea asta a omului pe patul de moarte e sinonima, pentru mine, cu capitularea. iar eu nu cedez, ma lupt in continuare, ca fiecare dintre noi!


Bruce, pana nu demult si eu ziceam despre genul asta de poezie la fel! Manele! Insa daca e manea, e pur si simplu manea! Nu am incercat sa transpun nimic! Ar insemna o mimare a mesajului, iar eu din poezia asta am vrut sa strabada doar sinceritatea! Da, sinceritatea e intotdeauna necamuflata, simpla, directa! Nu are mesaje ascunse, e ceea ce ai putea numi manea, daca nu mai degraba, mai corect ar fi sa-i spui ca seamana cu muzica lautareasca! Manelele, o mare parte, falsifica o stare, o emotie, din considerente comerciale! Iar eu aici nu am falsificat nimic!
Pana nu demult, credeam ca americanii sunt niste agarici ignoranti care nu au capacitatea mentala de a se ridica la \"morala\" europeanului, incarcat de istorie si simtire \"profunda\". Insa, am inteles ca din dorinta noastra de a epata, de a fi mai \"intelectuali\" decat prostimea nu facem altceva decat sa fim mai ignoranti! Si la ce bun?


Cand simti mai aprig ca existi? Cand simti suferinta cum te sfasie! Nu e bine sa fugi de durere, nici sa te complaci in ea. In toate tre\' sa gasesti un echilibru ca sa nu uiti ca esti om! Multumesc Trubadurule pentru comentariu!