În valurile mării te regăsesc, iubire;
Urma pașilor tăi pe nisip a rămas
În mine renaște un nou glas.
O scoică îmi șoptește numele tău
Și-mi spune căci glezna ta trecu pe lângă ea;
Valurile-mi
Sunt singur într-o cameră
Pe pat, într-o garsonieră.
Spre iubita ce mi-a fost dat
Să o cunosc și să o iubesc,
Cu adevărat o îndrăgesc.
Ea, vai, nu-i aici…
După ea sufletul îmi
Departe de triumful omenirii,
Mai aproape de abis și veșnicie;
Departe de tumultul vieții,
Mai aproape de nemuritoarea iubire.
Uneori natura mi-a dat imboldul de a scrie
Și-am scris din al
EJ