Contopit
Tălpile mele tocite pe tine te caută, vechea-mi cărare. Pe unde ești, vino! Călăuzește-mă spre zenit pulbere stelară, zâmbind a doua oară. Zâmbet diafan precum Lumina ce înmănunchează
Acum
Cu ce cuvinte să vă mulțumesc? Mesajul e pur în hotarul cuvintelor căci încerc să mă dezbăr de fala vorbelor. Aleg tăcerea, depărtare interioară pe care cade înserarea cu zâmbete. Ce să
Jerusalem 2
Oricât ar fi Mnezeu de unul, ideea despre el a fost întotdeauna deosebită de când există lumea. Evreii se mândresc că au fost cei dintâi monoteiști, deși primul adorator al focului, primul
Jerusalem
Sunt câteva zile de când merg pe aceste drumuri, pe care au umblat apostolii și evangheliștii. Prin văi, iau apă în căușul palmei de la aceleași izvoare din care au băut și profeții Vechiului și
În Carpați
Zorile apar devreme aici și serile târziu; ceasurile trec încet, pe nesimțite. Timpul nu se poate măsura cu nimic, fiindcă aici nu se întâmplă nimic. Singurătățile și tăcerile montane sunt mai de
Dan
Departe de triumful omenirii, Mai aproape de abis și veșnicie; Departe de tumultul vieții, Mai aproape de nemuritoarea iubire. Uneori natura mi-a dat imboldul de a scrie Și-am scris din al
Așa-i în democrație!
Se știe că limba vechilor traci făcea parte din grupul satem al limbilor europene, fiind foarte apropiată de limba vechilor slavi și a vechilor persani. In ceea ce privește limba latină, celtă, limba
Meduza
Sunt singur într-o cameră Pe pat, într-o garsonieră. Spre iubita ce mi-a fost dat Să o cunosc și să o iubesc, Cu adevărat o îndrăgesc. Ea, vai, nu-i aici… După ea sufletul îmi
Scoica
În valurile mării te regăsesc, iubire; Urma pașilor tăi pe nisip a rămas În mine renaște un nou glas. O scoică îmi șoptește numele tău Și-mi spune căci glezna ta trecu pe lângă ea; Valurile-mi
Să nu „zic” cuvinte...
Primește Doamne, ca de la un păcătos Să slujesc Þie în astă lume, sănătos. Cinstesc și laud numele Tău, Din inimă te cinstesc prin condeiul meu… Valuri multe ridică furtuna pe mare, Prin gândul
Gata
Ochii mei sunt flămânzi de Soare. Privirea-mi este blândă, acu, După cât de mult au plâns… Adâncimea lor, după multă dogoare; Limpezimea lor, după multă arsură; Cât de văzători sunt ei acu, Dar
O clipă doar, rămâi, iubito…
Acu când îți transmit un gând În gând, flori și frunze cad pe rând. Zgribulit, unde ești Soare, acum? Unde ești prieten bun! Viersul întortochiat, de acu, Doar în tine am sprijin
