Scoica

În valurile mării te regăsesc, iubire; Urma pașilor tăi pe nisip a rămas În mine renaște un nou glas. O scoică îmi șoptește numele tău Și-mi spune căci glezna ta trecu pe lângă ea; Valurile-mi udă glezna, soarele răsare… De unul singur pe malul mării, alerg, Te strig, te caut și soarele apune. Iubire, ai dispărut pe mare sau ai apus? Te aștept să vii, să răsari din nou Căci soarele-mi face punte peste mare Chiar și pescăruși-mi vin în ajutor Să mă regăsesc pe mine în gândul tău. Sunt departe în al tău gând, cu dor, Îmi faci semn, te văd, din depărtare vin… Emil, Judea-Eforie