Emil Iliescu

De mult nu mai zăbovise Șerban în fața oglinzii, ca în acea dimineață când știa că o va reîntâlni pe Rosa. El care se părea că nu pune mare preț pe felul în care arată. Dar gândul că va vedea iar

2 mai 1917 Muncesc la munca câmpului e cam greu pentru mine căci toată viața am stat printre mărfuri ori în spatele tejghelei cârciumii mele. Da eu nu mă plâng. Prizonierii detașați pentru

Dinspre munți cobora primul semn al înserării înfășurat în eșarfa fluturând a vântului. Fâșii de umbre se așterneau rând pe rând peste

În Veneția, Pietro Luchese și suita sa au închiriat Palatul Rialto. Era unul dintre cele mai vechi și fastuoase palate din lagună și numai un om influent și bogat ca diplomatul florentin și-ar fi

Confidență auctorială Povestirea mea se bazează pe un fapt real. Este vorba de destinul unui om prins în ghearele Primului Război Mondial

Stătea pironită locului, cu acea poză în mână, nevenindu-i să creadă că soarta își bătea iarăși joc de ea. De ce trebuia ca femeia care-i luase locul în sufletul lui Laurențiu, să fie una și aceiași

De cum ajunsese acasă, Norbu se oprise la bunicul Wangdue, căruia îi povestise întregul vis. Bătrânul rămase gânditor câteva clipe, apoi îi spuse: - Norbu, visese oamenilor sunt deseori proiecții

Răzvan ieșise devastat din sala de lectură. Ca și cum ar fi zărit o fantomă dintr-un timp de care nu mai voia să-și aducă aminte. O fantomă ce împrumutase o mască într-un carnaval al răzbunării, cu

Alexandra se ghemuise pe fotoliul din fața șemineului. Umbrele serii se alergau sub pulberea încinsă de jar, desenând pe pereți alcătuiri

I se părea straniu și străin acel apelativ, “prietene”, precum și salutul pe care nu-l auzise niciodată din partea vreunui semen, mângâindu-i auzul: “Buna seara!”. Căci straja singurătății sale nu

Savastie colindase gubernii îndepărtate. Pictase biserici și mânăstiri care îl pomeneau în slujbele lor atunci când monahii înălțau rugăciuni pentru ctitorii acelor așezăminte. Dacă atunci, la

“Cât sau ce se schimbase din viața ei”, se întreba Antonia în lungile zile de recuperare din spital. Oare se va mai întoarce în sala de lectură, de care își legase existența ei anterioară? La starea

Nici nu știu când s-au furișat orele amiezii ca niște dantele de albastru și cenușiu pe lângă zidurile sfărâmate ale casei Fabiolei. Simt că îmi voi pierde de tot puterile, căci n-am mâncat nimic de

„Trăia în Ergates un bărbat pe nume Andros. Andros Lemargos. Un om lacom, așa cum îl vădea și numele, „lemargos” însemnând în greacă lacom. Dar nu lacom după averi și onoruri, ci după singurătate.

Frunze amorțite de vânt, cuvinte ce ard molcom în asfințit ca niște bondari arămii. Din vâslele bolnave ale zilei ai ridicat o cruce. Și

Nu m-am numărat niciodată printre adepții concepțiilor esoterice. Printre iubitorii de spiritism, cu atât mai puțin. Am fost o viață întreagă un om rațional. Cu picioarele pe pământ. Nu m-am

Condrat intră în hanul lui Roiban la fel de neliniștit și trist, așa cum ieșise în zori. Voia să-l aștepte pe Luican și să priceapă din ochii lui șireți adevărul privitor la Cârlibaba și motivul

A trecut un an de lacrimi, mamă! Simțeam prin pântecul femeii cum respiră lucrurile din

Colegă cu ea la Facultatea de Jurnalistică, Mădălina părăsise viața agitată a reportajelor și devenise o foarte bună traducătoare. Aceasta observă imediat starea de surescitare a prietenei sale. O

Osaka va fi un oraș de care Maximilian își va aduce aminte cu plăcere toată viața. Firma sa cunoscuse acolo un succes eclatant la prezentarea esențelor și reușise să încheie chiar și

Prin semiobscurul camerei abia o puteai zări, pierdută în marsupiul fotoliului de răchită. Când te apropiai cu pași scăzuți, întrezăreai

Când prin lucárna lăptoasă a dimineții se ridicară timizi plăcuții zori, Robert Craven aștepta lângă han, alături de un roib înșeuat. Era îmbrăcat într-o pelerină scurtă de postav ce împrumuta ceva

Întunericul se prinde cu degete lacome de trupul căzut al pereților ce înconjurau altădată cu taină universul în care Fabiola țesea zi de zi pânza de iubire ce ne legase demult. În foișor este tăcere