Emil Iliescu

Andrei, atunci când încerci să îți așterni gândurile în scris, trebuie să te gândești și la gusturile celor care se apleacă peste rândurile tale. Încerc să găsesc calea de mijloc, deși nu este foarte ușor! Mulțumiri pentru aprecierile tale!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, mă bucur că eroul meu a primit un destin, alături de care ai visat și tu! Îți doresc Sărbători luminate!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ioan, nu eu, ci lumea, pe care am vrut să o trezesc iar la viață, ți-a oferit parfumul cuvintelor, din care cei dinaintea noastră au zidit-o. Eu nu am făcut decât să ascult glasurile ei și să le aștern pe hârtie. Dacă ai simțit fiorul acelor vremi, cinste și mărire ție, cititorule!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, când e vorba de alcătuiri care transcend umanul, întotdeauna ele hotărăsc destinul lor. Codrin a învins iubirea trecătoare, cea pământeană, și a ales calea legendei nemuritoare. Îți mulțumesc că ai fost mereu alături de el cu gândul!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Bogdan, ai reușit să modelezi portretul egoismului care zace în fiecare artist! Un egoism care îl înstrăinează de oamenii din jur prin turnul de fildeș, unde el se autoizolează cu iluzia că de acolo, de sus, va fi admirat mai bine de efemeridele rămase la picioarele turnului. Eroul tău reușește să descopere în final trăsătura definitorie a personalității sale, cea care l-a făcut să abandoneze familia, prietenii, trăirea socială, dedicându-se unei false speranțe: aceea de a nemuri lumea. Autoportretul făcut în epilog înseamnă că a înțeles ceva din ceea ce Ramona a vrut să-i transmită: \"...mie nu-mi trebuiesc ființe excepționale, doresc ființe pur și simplu. Mă săturasem să tot fiu o frunză mâncată de o larvă din care, mai târziu va țâșni un fluture superb\".
Dar acum va trebui să ia viața de la capăt și să încerce ca pe pânzele lui să se apropie iar de oameni și să trăiască printre și pentru ei.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Iulia, tu, ca întotdeauna, lângă flacăra poveștilor! Cu mulțumiri prietenești, Emil Iliescu

Scuze, Silvia, că acum, spre seară, m-a răzbit foamea și am mâncat un \"l\" din numele tău! Dacă se apropia Sfântul Paște...musai trebuia să proțăpim un miel la foc meșteșugit! Poate chiar în Poiana Ciutelor, să-i avem oaspeți de seamă pe Codrin și Pădureanca!

Sivia, ai pătruns măiestrit în cotloanele sufletului lui Codrin și ai reușit să descoperi pentru cine strălucește steaua inimii lui! Vom vedea ce va hotărî însă glonțul magic!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Am primit steluța dăruită de D-voastră cu bucuria unui dar venit din cerurile înalte! Sunt fericit că povestirea mea v-a pătruns în suflet și acum știu că ceea ce credeam la început că e un lucru inutil(acela de a reînvia timpi trecuți și înmuiați în basm și legendă) nu este un fapt irosit. Am corectat atenționările D-voastră!
Cu mulțumiri și prietenie, Emil Iliescu

Maria Gabriela, în amintirea lui Ilarie și pentru a răzbuna clipa când Pădureanca s-a jucat cu sufletul său, moș Cosoambă va încerca să-l salveze pe Codrin. Va reuși el oare? Mulțumesc pentru trecerea ta!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Călin, șapte este un număr magic! Sunt șapte pași, prin care te poți apropia de ființa iubită. În primul, înveți ce este așteptarea ei. În cel de al doilea, cum să îi învingi nepăsarea. Al treilea, cum să trezești cântecul greierilor ascunși prin iarba inimii ei. Al patrulea, să o înveți să uite iubiri trecute, pierdute sau aruncate de ea. Al cincilea, să-ți cureți de amintiri grele rana, ce ți-a încovoiat trupul sub uitarea iubirii. Al șaselea, să chemi ispita chipului ei și să o înveți să deschidă sertarul turnului de fildeș, în care ți-ai ascuns inima. Al șaptelea, gestul indicibil al unei nestinse iubiri: petale de trandafiri sub pașii ei, ce se apropie de tine, așternând noaptea. Fiindcă acum ea știe că o iubești!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, mă bucur că eroii tăi au găsit ieșirea magică din labirintul iubirii! Este un text dăruit nouă cu grație și plin de clipe inefabile, prin care toți îndrăgostiții lumii au trecut duios! Ai gradat foarte exact stările de speranță, umbrite de îndoială, ale fiecăruia dintre eroii tăi și i-ai condus sub aura magică a unui brad: simbol al comuniunii pământului cu bolta înstelată.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, în primul rând mulțumiri pentru că ai fost alături de ultimele clipe ale lui Ilarie! Rămâne să vedem care va fi ursita lui Codrin.
Felicitări pentru apariția și lectura de la Serile Artgotice ale lui Călin Sămărghițan! Să fie de bun augur literar!
Cu prietenie, Emil Iliescu

\"Dacă mustră inspiră frică, dar, îndată ce a mustrat, plânge\" - iată pe Fiul Omului în sublima lui frumusețe interioară! Frumusețe pe care ne-a dăruit-o și nouă, la ceas tainic de naștere, și pe care, atunci când ne vom afla în fața Tronului Său de Judecată, i-o vom aduce ca dar și jertfă supremă și ultimă! Elisabeta, Harul fie cu tine în aceste zile blânde și în cele care vor urma!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, îmi era dor de critica ta obiectivă și de modul în care încerci să croiești cuvintelor potecă spre inimile oamenilor. Știu că ai timpul drămuit spre înțelepciunea cărților, așa că între prieteni totul se decantază în creuzetul gândurilor bune! Spiritul tânăr poate visa azi și la călătorii intergalactice, dar și la duhuri blânde de pădure. Și ăsta este lucrul cel mai important. Cât despre final, nu eu sunt cel care hotărâsc soarta personajelor, ci trecerea lor prin jocul zbuciumat al zodiilor!
Cu prietenie și drag, Emil Iliescu

Dana, mă bucur că ai poposit la margini de ape și pitici ți-au deschis potecă spre visare! Copilăria rămâne pentru fiecare dintre noi ca un sigiliu de foc, iar cei care ne-au ocrotit-o cresc sub talpa casei bătrânești ca stelele în veșnicie!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dana, tare aș vrea să mai pot recrea interiorul domestic al copilăriei! Să mă simt mic și neștiutor și Bunica să mă ducă în sania poveștilor ei spre teritorii nicicând atinse! Este atât de greu, când privești în urmă, și simți că au plecat ființele, care te făceau să visezi și să fii fericit. Am să hrănesc magia focului din sufletul celui care mă citește și ce bucurie mai mare aș putea avea decât atunci când știu că oamenii mă înțeleg și devin alături de mine clipe din veșnicia în care cu toții ne-am născut, satul românesc!
Cu mulțumiri și prietenie, Emil Iliescu

Silvia, povestea va continua, fiindcă ursita abia acum se va face cunoscută. Ilarie va pleca dincolo, atunci când i-a fost hărăzit de Sus. Mulțumesc pentru sensibilitatea cuvintelor tale.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Interesantă, Bogdan, paralela ta! Scriitorul, văzut ca un Prometeu din care vulturul imaginației rupe puțin câte puțin, clipă de clipă, dovedindu-i că arta cere sacrificii, uneori existențiale, totale. Izvorul de cerneală este mai arid pentru unii și mai bogat pentru alții, dar cu toții scriu pentru cei care au timp să-i citească și să-i asculte. Sigur, uneori acest izvor seacă! Și niciun scriitor nu va putea supraviețui doar cu amintirea câtorva rânduri pe care le-a scris. El trebuie să ardă creator, să scormonească în adâncurile firii, fiindcă poți scrie și cu sânge, și cu apa vie din basme, și cu nisipul deșerturilor bântuite de tristețea cămilelor nomade, și cu fire de iarbă, chiar și cu cioburi culese din stele căzătoare. Creatorului îi stă la picioare întreg Universul, așa încât niciodată inima lui nu va înceta să bată decât în rimă și ritm adunate sub tăria gândului.
Un text de actualitate, un manifest de credință al celui ce trudește printre cuvinte.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Bogdan, aprecierile tale sunt dovezi pentru mine că mai există oameni care citesc cu plăcere texte care au la bază vechi credințe populare. Știu că poate gusturile literare s-au schimbat, este și firesc, cu trecerea timpului, dar o picătură din ceea ce a însemnat mit românesc trebuie să mai pâlpâie în sufletul nostru. Cu bucurie mă alătur proiectului tău literar și îmi poți scrie pe adresa: iliescuemil87@yahoo.com.
Îți doresc ca toate visele să ți se împlinească, iar Noul An să fie plin de reușite literare pentru cei ce ne citesc cu interes și, poate, ne apreciază.
Cu prietenie, Emil Iliescu