Emil Iliescu

Anni-Lorei, trecut-a mai întâi o dulce boare și foșnet de pădure-ndepărtat, chemându-mă spre vremuri ascunse-n viers cu taină poleit...
Iar ambulanți actori au glăsuit că trebuie neapărat să mă întorn în lumea lor, în tainice, multicolore căruțe călătorind...
Acolo Craven cel plăcut la scris și Darnell ce-ascundea trecute dureri în sufletu-i mocnind, m-au îmbiat ca să străbatem în galop împăduritele ținuturi din Gloucesterul de patimi zăvorât...
Mulțumesc pentru trecere și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, încerc să aduc scrisului meu și alte valențe! Prea îmi spun toți că am un stil care se poate \"ghici\" ușor...
Dacă ți-a plăcut versificația, mă bucur!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Acest text a reușit să-mi inducă o stare profundă de reverie...Ca și cum m-aș fi întors în timp pe strada copilăriei mele, Pucheni, stradă principală în Rahova anilor \'60, pe care am stat până la intrarea la facultate.
Ai reușit, Anni-Lorei, să surprinzi natural acea lume pestriță, ai făcut-o cu acuitatea ochiului de copil, care vede întotdeauna esențialul, care poate transforma orice deziluzie sau durere într-un fapt de viață inocent, peste care plutește fericirea. Căci, copil fiind, în acea oază de natural, de veridic, am reușit să învăț că lumea se naște de fapt în cartierele mărginașe, nu în centrul orașului. Elementele prozei tale creionează o Rahova nostalgică, vie, care îți așează pe suflet dorul de zilele când fericirea consta într-un coltuc de pâine uns cu magiun sau cu untură. Când jocul era o a doua existență, chiar printre \"molozul\" adus cu dărnicie de la alte demolări, dar care devenea pe rând aliat sau dușman al faptelor ludice.
Mi-am amintit fulgurant de Rahova mea, atunci când am scris proza \"Foișorul cu vise\". Iar azi tu ai făcut-o într-un mod deosebit pentru care-ți mulțumesc!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mai aproape, mai aproape, mai încet, tot mai încet, sufletu-mi nemângâiet...
Doar poeții, Maria, știu să cuantifice eternitatea. Ea curge prin versul lor ca o apă, fons et origo a iubirii. Cifrele, romane sau arabe, nu înseamnă pentru ei decât porți prin care inspirația lor devine vers. Fiindcă ceasul lor biologic este cel care arată întotdeauna ora exactă din suflet...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Așa cum ți-am promis demult, Doruleț, voi scrieaștern azi pe hârtie o proză cu acest titlu, care ne leagă pe amândoi! Așa ca îți urez călătorie plăcută spre-mpăduritul Gloucester!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Cătălina, cu drag te-așteaptă drumul presărat cu amintiri al stirpei lordului Darnell...
Mulțumiri pentru trecere și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Cornescian, analiza d-voastră a surprins fidel modesta mea încercare de a zugrăvi o lume în care trupele de actori ambulanți reprezentau viața pe scenele improvizate în piețe pitorești, în hanuri sau altundeva aiurea. Am încercat să respect ritmul interior al acelor vremuri și, mai ales, să caligrafiez cadența sonurilor străvechi. În ce măsură am reușit asta depinde de trăirile cititorilor mei. Vă mulțumesc mult pentru aprecieri!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Călin, personajele mele nu străbat numai camera mea, ci și a prietenilor mei și asta mă bucură nespus. Mulțumesc pentru aprecierile ce mă onorează!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Sper că nu vei afla acest lucru vreodată, Doruleț! Mulțumesc pentru semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, întreaga noastră viață este o sumă de gesturi, atingeri sau parfumuri care să ne amintească ceea ce a trecut...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ninel, prezența ta pe \"Agonia\" mă bucură! Aștept și materializarea ei prin texte de calitate, pentru care știu că ai resursele de a le așterne pe hârtie.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ai dreptate, Maria, atunci când trebuie să dăruiești unui bărbat un sentiment, smuls din inimă, trebuie să îmbraci haina sub care el se ascunde. Și atunci, pe neașteptate sau fără să vrei, devii o alcătuire exolftalmică, cu gheare ce nu pot mângâia, decât răni, iar cuvintele sunt neantizate, transformându-se într-un limbaj al muților.
Cu prieteni, Emil Iliescu

Vreau să vă felicit pentru această nouă apariție! Și, desi nu fac parte din această castă, privilegiată, zic eu, a epigramiștilor( și nu fac parte, nu fiindcă nu aș vrea, ci fiindcă nu mă țin curelele să îmi armonizez pasul într-un astfel de gen literar dificil, acid, dar și serios totodată!), urez tuturor creatorilor de înțelepciune epigramistică de pe \"Agonia\" mult succes pe mai departe.
Cu prietenie, Emil Iliescu.

Andrei, ai dreptate, să știi că, ori de câte ori am scris un text, am călătorit, nevăzut, alături de personajele mele prin locuri tainice și atât de diverse. Și am retrăit alături de ele secvențe existențiale, la care doar am visat mereu...
Cât îl privește pe solomonarul din \"Puterea descântecului\", el este un alt Fiodor al spațiului românesc.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, ai dreptate, destinul este la fel pentru noi toți! Râmân în urma noastră cei care ne vor judeca pentru felul în care l-am trăit...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, depinde numai de noi să izolăm întunericul de lumina pură! Și o putem face prin ceea ce însemnăm noi pentru viață și pentru alții. Știu, nu ești singurul care îmi reproșează că-mi ucid personajele, dar nu o fac decât după ce au trecut prin viață cu demnitate și au lăsat ceva în urmă. Cunoști tu un alt final al acestui periplu care ne este viața? M-aș bucura ca voi, cei tineri, să descoperiți tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte...
Cât privește povestea așteptată de tine, nu se va numi \"Ulița lupilor\", așa cum ți-am promis, ci \"Manuscrisul\". Dar când se va scrie ea, nu-ți pot spune...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Angela, ai definit foarte exact scopul trecerii prin viață a acestui pictor blestemat. Ca orice artist, a avut de împlinit o profesiune de credință și a făcut-o cu ultima jertfă, cea a sângelui. Voi încerca să mai lucrez asupra textului, care din rațiuni privind spațiul de pe site, a \"ars\" multe etape din viața lui Savastie. Îți mulțumesc pentru trecere și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Lumea lui Savastie, cea de dincolo, va fi și a noastră, cândva, depinde cât de împăcați cu noi și cu cei din jur vom fi atunci, când îi vom atinge țărmul! Mulțumiri pentru trecere și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Amelia, mă bucur că ai intuit latura formativă a acestui text. Așa este, pe lângă întrebarea esențială, pe care ne-o punem cu toții, încă de la naștere - cine suntem ? - trebuie mai întâi să găsim răspunsul unei alte întrebări - cum suntem, în fața lumii și a Bunului Dumnezeu ? Mulțumesc pentru aprecieri!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Angela, ai fost alături de Savastie în tot periplul său și ai înțeles exact mesajul lui, setea de absolut pe care numai arta și credința ni le pot așterne în suflet!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Am citit întotdeauna cu interes textele pe care le-ai postat.
Nu am făcut niciodată un comentariu, fiindcă voiam să mă conving dacă prima impresie (foarte bună) va fi augmentată și de alte texte. Și așa a fost. Fragmentele simple, dar pilduitoare de viață, pe care le așterni pe hârtie poartă în ele girul sensibilității și al cunoașterii profunde a locului cuvântului în propoziție. Dialogurile sunt dinamice, iar fizionomia personajelor este dublată, în mod indubitabil, de onomastica lor. Eva, prima creație divină, pură, ajunge în lumea neagră a prostituției, fratele Tincăi nu se putea numi decât Titi Bosul ( o părere, poate doar Bosu\' ar fi fost mai expresiv!), stăpâna casei de toleranță nu se putea numi decât sugestiv madame Claude...
Ai sensibilitate atunci când textul o cere ( \"Pielea ei avea nuanțe violete. Ochii scânteiau precum nisipul pe care pica luna. Zâmbetul îi înflorea rar printre dinți, ca o floare de colț. Când îi povestea Evei despre ținutul ei, i se aprindeau ochii. Acolo pașii se pierdeau și drumul ți-l arătau stelele\").
Așa încât nu pot decât să te felicit pentru acest text.
Cu prietenie, Emil Iliescu