Elia David

Dar Morgan, nu și nu, renume
El și-a făcut, c-ar rezista
La toate Muzele din lume.
Dar asta numai...dacă vrea!

Ba e și Darwin vinovat,
Știind ce are-n tărtăcuță,
Pân’ peste cap s-a implicat
Într-o poveste cu-o maimuță.

Descantecul despre paianjenii de fum. (Aha!)
Apoi fagurii salbatici.
Apoi caii de stepa.
Si anotimpurile care aluneca in amurg.
Da, un vis poezia ta...

Ei, dragă, nu fi supărat,
Din tine – încă - n-am gustat,
Doar ne gândeam, fiind absent,
Că pari destul de suculent!

Morgana, ca oricare fată,
S-a măritat și ea-ntr-o zi.
Doar Muza este disperată,
C-o va lăsa, pentru copii.

Cât o fi fost de supărat,
Pe Sapiens tot l-a-nfiat,
Și i-a croit un viitor,
La Zoo, de...suplinitor.

Acum, numai maimuța știe,
Până și Darwin a uitat,
Cine-a semnat acea hârtie
Prin care ei...au divorțat.

Fiindu-i viața-o epigramă,
El cocheta cu Poezia.
Nu-ntodeauna se destramă,
Umor făcând, toată magia?

Nick, tocmai am terminat de citit aceste cuvinte. Le găsesc pline de indulgență. Tu îndemni în principal, la introspectie și te oferi, pe undeva, cu smerenie, drept exemplu. În regulă, m-am prins despre ce este vorba, că-mi petrec destul de mult timp în fața acelei oglinzi. Dar, la noi, s-a instaurat plictiseala și, nu e același lucru, sictirul. Îmi mărturisesc aici, de fapt, scepticismul – omul nou va sparge oglinda de care vorbești, într-un gest pe cât de disperat, în inconștiența lui, pe atât de sublim în ochii celor ce-și prizează, poate, ultima doză de iluzie. Ca să vrei și apoi să reușești să te privești (analizându-te), ai nevoie să percepi un imbold interior. Dar el este ori atenuat, ori deviat. Eu cred că la acest nivel s-a produs o mutație. Și că e greu pentru omul care a murit deja din punct de vedere spiritual, să se vadă mort, pentru a înțelege că trebuie să se mai nască o dată. Aici e mai multă nevoie ca oricând de...lumină, adică de (adevăratul)Dumnezeu.

Virgil, nimic absurd, pe fiecare treapta este cate o idee care tinteste in centrul poeziei. Mie mi-a placut felul asta de a \"plagia\".

De parcă nu ai fost atât
De clar, încât să se priceapă!
Ce vrei mai mult, ei au tăcut -
Ai luat cu-o epigramă țeapă!

Aș dedica o epigramă
Primei maimuțe ce-a gândit
Că s-ar putea băga în seamă:
Și a sedus un erudit!

Ei bine-atunci o să-ți trimit,
Un alt CD,...înregistrat.
Nu pot să te știu umilit,
De parcă-i primul plagiat!

Jupp, când s-o-ncheia repriza,
Îl mâncăm pe Ion Diviza,
Fără vreun avertisment.
Ai pe-acas’ vreun...condiment?

Intre soare si apune nu trebuia liniuta, cred.
Lebedele le-as asocia cu apusul soarelui - cantecul de lebada al zilei ce se retrage. Dar oracaitul broastelor ma perturba.
Pe de alta parte, oracaitul imi place, ca fond sonor, dar nu pentru lebede.
Imaginea e frumoasa, dar fiorul nu este intreg.
Cam asta e parerea mea. Totusi e frumos.

M-a impresionat batranica citind din Sfanta Scriptura. Nu stiu daca e haiku, dar e o emotie. Sufletul ei nu poate fi decat neprihanit.

Ai de la mine un CD,
Da-i gol, că eu nu plagiez.
Abia după ce o să-l scrii,
Mi-l dai, să ți-l înapoiez!

Vasile-ntreabă-l pe Ion,
Că el e cu talentul, zău,
Eu, placă de la patefon
Mă simt, când trece acul său.

\"Ca un bleg ai declarat
Că ești miel (în post de Paște!).\"
(Jupp B.Itter)

Lupul Jupp, isteț, ce crezi,
Văzând mielul, zise-așa:
Ia să îl avertizez
Că-l invit la masa mea!

Bucură-te cât mai poți,
Că plagiatorii toți
Suflă-n texte ca în ciorbă,
Să nu se ardă c-o vorbă.