Poezie
Senin de iarnă
Poeme într-un vers
1 min lectură·
Mediu
Împăcare
Spre tine vin, în palme cresc frunze de măslin.
Prevestire
Nu-nchide ochiul, iarna oricum va fi să vină.
Sunt
Sunt pradă clipei tandre și rod mustind miresme.
Iluzie
Corăbii duc povara cărărilor pierdute.
Nostalgie
Se-ntorc din raiuri albe răzlețe amintiri.
Somn
Adormi la umbra vremii, desferecat de taine.
Pândă
La margine de drum, așteaptă-n van ciclopul.
Rugă
Mă iartă, Doamne, patimi se exilează-n vorbe.
Plecare
Zvârliți umbrar oglinzii, sunt gata să înviu.
Încotro?
Ard torțe la răspântii de dincolo de pod.
Sfârșit
M-am înnoptat, tăcerea respiră lângă mine.
Basm
Din vremuri adormite, vin cerbi cu stea în frunte.
Dorință
Visez la miezul dulce al versului de-o vară.
Zbor
S-a înserat, spre iarnă trec paseri de topaz.
Olfactivă
Miroase – a miriști calde și a cuvânt blajin.
Amânare
Verlaine, în noaptea asta, iubite, n-om citi.
Alinare
Nu plânge, mâine poate voi scrie printre îngeri.
073.968
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Munteanu. “Senin de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-munteanu/poezie/226321/senin-de-iarnaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Sunt desfasurari atat de sensibile ale gandului ca trebuie sa te opresti si sa privesti in ele. As putea ramane mult timp asa contempland.
0
Plăcut. Mi-a amintit poemele ]n proză ale lui Teodoreanu. Definiții care sunt prelungiri proaspete de sens, pornind din chiar miezul stărilor.
Felicitări.
Adela
Felicitări.
Adela
0
Plăcut. Mi-a amintit poemele ]n proză ale lui Teodoreanu. Definiții care sunt prelungiri proaspete de sens, pornind din chiar miezul stărilor.
Felicitări.
Adela
Felicitări.
Adela
0
... În proză
rog editorii să șteargă unul din com-uri, apare de două ori. Mulțumesc.
rog editorii să șteargă unul din com-uri, apare de două ori. Mulțumesc.
0
Frumos. Cele mai reușite, care respectă teoria pe care a scris-o Ion Pillat, sunt:
Iluzie
Corăbii duc povara cărărilor pierdute.
Nostalgie
Se-ntorc din raiuri albe răzlețe amintiri.
Plecare
Zvârliți umbrar oglinzii, sunt gata să înviu.
Dorință
Visez la miezul dulce al versului de-o vară.
Stdiind teoria, am constatat că poemul într-un vers e la fel de greu de scris cum este haiku-ul.
Spor la scris!
Cu prietenie, Maria
Iluzie
Corăbii duc povara cărărilor pierdute.
Nostalgie
Se-ntorc din raiuri albe răzlețe amintiri.
Plecare
Zvârliți umbrar oglinzii, sunt gata să înviu.
Dorință
Visez la miezul dulce al versului de-o vară.
Stdiind teoria, am constatat că poemul într-un vers e la fel de greu de scris cum este haiku-ul.
Spor la scris!
Cu prietenie, Maria
0
Mihai, îți mulțumesc. Unde sunt versurile tale, prietene? Unde le-ai ascuns?
-------------------------------------------------------------------------
Adriana, sunt martoră la facerea versurilor tale și asta îmi e de ajuns.
-------------------------------------------------------------------------
Adela, am citit cu încântare o parte dintre creațiile tale și comentariile tale. M-am convins că acestora din urmă nu le dai mai puțină importanță. În felul acesta, ele însele devin literatură. Un lucru atât de rar, încât se cuvine să te admir, să te felicit și să-ți mulțumesc.
-------------------------------------------------------------------------
Maria, nu cred să am resurse să scriu “haiku”. Cu cât am citit mai mult despre acest gen de poezie, cu atât am înțeles că este mai mult decât greu să îl abordezi. Poate că inconștiența sau mai bine-zis dorința de cristalizare, de reducere a mesajului poetic la idee m-au făcut să scriu „Senin de iarnă”. Am simțit că asta vreau și nu m-am împotrivit. Nu știu dacă mi se potrivește. Nu știu nici dacă voi mai scrie așa. E bine, cred, să facem ceea ce ni se cere de undeva, de dincolo de noi. Îți mulțumesc mult.
-------------------------------------------------------------------------
Adriana, sunt martoră la facerea versurilor tale și asta îmi e de ajuns.
-------------------------------------------------------------------------
Adela, am citit cu încântare o parte dintre creațiile tale și comentariile tale. M-am convins că acestora din urmă nu le dai mai puțină importanță. În felul acesta, ele însele devin literatură. Un lucru atât de rar, încât se cuvine să te admir, să te felicit și să-ți mulțumesc.
-------------------------------------------------------------------------
Maria, nu cred să am resurse să scriu “haiku”. Cu cât am citit mai mult despre acest gen de poezie, cu atât am înțeles că este mai mult decât greu să îl abordezi. Poate că inconștiența sau mai bine-zis dorința de cristalizare, de reducere a mesajului poetic la idee m-au făcut să scriu „Senin de iarnă”. Am simțit că asta vreau și nu m-am împotrivit. Nu știu dacă mi se potrivește. Nu știu nici dacă voi mai scrie așa. E bine, cred, să facem ceea ce ni se cere de undeva, de dincolo de noi. Îți mulțumesc mult.
0

un gând bun,