Vrajă

1 min lectură·12 noiembrie 2007

Mediu

Plouă cu miresme. Dinastii de vorbe

drum în piatră taie, desfrunzind cărări.

N-am zăpezi destule, să le-ngrop pe toate

albele rusalce dănțuind sub zări.

Ape se despică, nesfârșite ape,

slovele sunt oarbe, jocul e-mplinit.

Clipele-s regate și mă-nchid în ele

pânză de păianjen, zori și asfințit.

Perle temătoare, în abis captive,

urcă în poeme, înflorind chemări.

Ard mocnite focuri, sacre jurăminte,

n-am zăpezi destule să le-ngrop sub zări.

043.550

Elena Munteanu. “Vrajă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-munteanu/poezie/1753317/vraja

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MR Mihai Robea✓12 nov. 2007

versul cu rimă rămâne calea regală a poeziei, dincolo de experimente, dincolo de resemnări. Plăcut.

cu gânduri bune,

n-am zapeyi destule sa le ingrop sub zari, placut poemul tau Elena. am trecut aici din placerea de a te citi
mult respect

Mihai, ai dreptate. Oricât m-aș strădui, nu pot să nu mă întorc la versul clasic. Îți mulțumesc.

Mahmoud Djamal prietene, mă bucur că ești aici, cu vorbe bune. Drag, Elena.