Elena Malec

adevărată.
Am scris-o pentru copii și am prezentat-o primelor mele cititoare, doua fetițe de 4 ani cărora le dam lecții particulare de engleză în acel an, 1981-1982.
Ei bine, reacția a fost o surpriză și un deliciu pentru mine.
Una din ele a început să plîngă, cealalată a mîngâiat-o cu cel mai de bun simț argument:
\"ce proastă ești să crezi și să plîngi, unde ai mai pomenit tu așa ceva, pth, cimitir de jucării!\"
Realitatea e că eu văzusem în cartiere mărginașe ale Bucureștiului acelui deceniu de oroare aceste maldăre de jucării stricate și amestecate cu fiare vechi și mobile abandonate în aer liber.
Morala, cititorii se nasc, nu se fac...

Ioana, am scris-o cu un suflet sensibil în acei ani și dacă ți-a plăcut înseamnă că a(m) comunicat cu alt suflet sensibil.
O dedic copiilor de ziua lor sau copilului din noi care uită de respect și iubire uneori.
Cu drag, Elena

cu scuze pentru timpul frustrării de a nu te onora cu o replică.
Textul de răspuns la întrebarea ta retorică și care mi-a angajat o meditație asupra eseului și a șanselor pedagogiei în lumea de azi îl poți găsi tu (și cei interesați) pe pagina mea sub titlul
Apropo de \"vreau nivel\".

Abia a azi fost eliberat de sub lăcat...

Cu drag,
Elena

Claudiu, Dana, Eugen, aveți toată dreptatea, a fost un experiment, nu estetic, ci psihologic. Un text care e o porcărioară a fost afișat fără probleme, iar alte două texte ce am introdus în primele zile, unul trimis la atelier, unde n-am primit nici o sugestie timp de 6 săptămîni, altul refuzat permanent(aici Dana, mă refer la textul adresat ție ca răspuns la opinia lăsată pe pagina mea cu eseul de pedagogie.
Textul era intitulat Apropo de \"vreau nivel\" și prezentat ca o meditație pe această temă, un răspuns mie și vouă în legătură cu nevoia de pedagogie.
Cît privește dreptul de autor, e bine să știți că a te recunoaște ca autor pe un text e o decizie personală, protecție la nivel intelectual și juridic internațional.
De asemenea datarea exactă a celor scrise e foarte importantă. În lumea literelor, științelor, mai veche(ex. Darwin) și mai nouă, plagiatul e o practică nerușinată, în ultimele decenii chiar epidemică.
Cît despre porcărioare, nu voi mai afișa, promit solemn, a fost un gest verbal virtual care se traduce în limbaj de internet prin :P.

Cu prietenie,
Elena

Rog să mi se acorde posibilitatea, consfințită de legea internațională a dreptului de autor,să-mi trec textul rețetei din acest concurs în pagina personală de pe poezie.ro.
De asemenea, mai solicit eliberarea unui text ce a fost permanent refuzat de sub tutela administrației și facilitarea accesului la formular spre a dispune de el ca autor(mai exact vreau să-l șterg din cont cum stă degeaba pe site)
Mulțumiri

Accentul e în engleză și alte limbi, dar în spaniolă și română, nu.
Oricum, mă bucur și te felicit că ai pus adrese de pagini web, fiind un subiect interesant și pretext de inspirație poetică.
Cum se practică pirateria intelectuală, ai putea avea surpriza să-ți jefuiască altul(alta) ideea și să te facă șah mat.
Dar între noi fie vorba,
tu ești prima mea iubire virtuală de pe agonia(asta am mai spus-o la vreo trei băieți azi)

mă retrag să îmi iau lanciul
la ranciul
cucaracha
după care fac siesta
cu Malatesta(bărbatu\' meu)

\"...și soarele are pete\"
José Marti

pentru a mă înțelege în comentariul meu, trebuie să te invit la lectura și/sau meditația pe marginea unei cărți și eveniment științific despre care nu se poate să nu fi auzit;
e vorba de Ultima Teoremă a lui Fermat și victoria unui savant, care a dezlegat-o după 350, imperfect din punct de vedere logic.
Iar matematica e o știință al dracului de exactă!
A avut nevoie nevoie de mai mulți corectori și confrați de numere spre a o perfecta.
Să-i scădem meritul și străduința de a se fi închis pentru 7 ani în pustnicia rostirii numerice spre a dezglega o arcană abstractă ce nu folosește nimănui?!

Hai să nu facem inchiziție, nici din limbaje paturi procustice.
Dă-mi o idee, un conținut, o ardere genuină, o trăire sublimă și dacă ești analfabet angajam un grămatic s-o scrie și s-o dea lumii fără de pată.

Cu aceeași rezistență la parvenitism intelectual,
Elena

In vizita armenească
Am adus și de mîncare,
Acu’ mă întorc la crătiți
Cu scuzele de rigoare.

Scoate șortu’, pune colțu,
spală vase, rupe oase
nu cu barda, ci în vers
-apetitul mi-e pervers.

și adaug

Scoate șortu’, pune colțu,
spală vase, rupe oase
nu cu barda, ci în vers
-apetitul mi-e persvers.

Am uitat să-mi iau Prozacul
Trag o dușcă din dovleacul
Lui Virgil, cu iarba mate,
Mai oniric nu se poate!

și una pentru Dănuț

Prăjitura ai gustat
și la limbă te-a-nțepat
farfuria e sub blat
semn că te-ai senilizat.

de cînd lumea literelor există autori și editori de carte(corectori de profesie).
Pardon de întrebare, dăm steluțe pentru gramatică sau pentru idei și poezie?
Virgule și acorduri puse corect nu dau valoare nici conținut, ci aliniază cuvintele unui text după o știință care n-are nici un folos nimănui:lingvistica.
Gîndirea estetică își are logica ei între sens și consens, sparge norma spre a ajunge la delirul ideii.
A aduce obiecții de virgulițe, căciulițe, fundițe și codițe, mi se pare a căuta nod în papură unui autor.

De la o stimabilă certată rău
cu gramaticile și lingvisticile culturilor europene.

Elena

PS. Thais m-am regăsit și în poezia ta și în comentarii, cînd am timp voi afișa o baladă mai veche de-a mea \"Balada prințului nefericit\" care seamănă mult cu poezia ta, pe care știu că ai scris-o cu sufletul, nu cu indreptarul ortografic.

Am lăsat bucătăria
Și-am intrat pe agonia
Dar în loc să mai postez
Virtual dialoghez.

de trei feluri
de buzunar,
de sertar,
de amnar.

Azrail, dacă-l prinzi pe Nanu(Anton)ia-l de gulerul de la palton și adu-l aici cu propunerea neonorată la părerea etalată.
Merci

întors de la cules de cireșe,
Andrei
a visat-o pe mama
pădurii
cu nurii
cît epigrama.

Ești binevenit, Aristot!

Chiar că avem nevoie de o gîndire mai logico-estetică pe aici; e frumos și interesant unghiul de vedere al celor două
poezii afișate azi.

Valeriu, așteptăm și alte ecuații poetice.

rotund ar fi dacă pui: Zecimal(ă) și tandru.
Zic eu ofera ritmul necesar.Așa e mai scurt cu silabă.
Dar tu hotărăști, firește.
Noi p-aici opinăm nematematic.

Altfel ideea e demnă de Aristot.

abia acum poezia ta, mă bucur și întristez totodată.
Mă bucur pentru reușita estetică, mă umbrește sentimentul care a născut-o.
N-am citit comentariile intenționat, am vrut să am proaspătă unda de fior artistic al ei și mai ales acest superb final cu împletiri de capete ale zilei fără de iubirea-cea-de-toate-zilele.

Elena

și tandru, poemul tău pare a fi un ciclu pe motiv de mate.
Un lucru te întreb, señor, de ai pus accent pe é ?
Știu că ai dreptul și libertatea date de poezie, dar e prima oară cînd văd mate scris așa, mă duce gîndul la francezi și ortografia lor, mai mult îmi spui mata(l)e.
Să știi ca am fost chiar prima cititoare,
dar m-am abținut de la elogii.
Pe urmă alergam năucă pe agonia citind una după alta numai poezii bune de nu mai știam ce să cred.

Așa se nasc nestemate,
în ulcior de mate

am așteptat ca alții să arunce cu o stea peste poezia ta, ca dovadă de dragoste, nărav(de a te citi),cuvânt și fapt împlinit.
Te felicit,
Elena

Nu știu alții cum sînt, dar pe mine timpul m-a schimbat poate fizic și intelectual, nu sufletește, spiritual.
Cred că, general vorbind, sufletul nu se maturizează. Ce riscă să pătimească e o atrofiere a percepțiilor exterioare și interioare.
Prima ar genera un fenomen cunoscut în limbaj anglo saxon ca \"desentize\"(pierdere a sensibilității);
a doua problemă ar fi goliciunea sufletescă, care e o incapacitate de a simți, un gol care e acolo de la natură, de la naștere și nu poate fi umplut cu nimic oricîte eforturi și căutări ai intreprinde.
Deci, revenind la întrebarea ta adresată mie,
răspunsul e: da, simt mai acut poate ca niciodată lipsa frumosului din copilăria mea(cea a anilor \'60)
și-ți mai spun, orice ființă umană are nostalgia copilăriei atunci cînd ea a fost liniștită și armonioasă.
De cînd am pășit in lumea liberă(după \'91)m-am îngrozit văzînd copii nefericiți în țări fruntașe(sic) economic.
Nu cred că e o noutate pentru nimeni lipsa de hrană și ocrotire a sănătății a milioane de copii în SUA sau Franța.
Mă opresc aici.
În curînd va fi ziua internațională a copilului care in State nu se serbează pe 1 iunie.

Iți mulțumesc de trecere și întrebare.
Și Maei i-am mulțumit pentru steluță, căci țin mult la poezioara asta, e tot ce mai am din caisul copilăriei.

Cu sinceritate,
Elena