Elena Malec

Ca să fac-o epigramă
despre cum e viața-n cramă
pe-ntomnat și-n mustării
cu rotocoale, fudulii,
Mitică se chercheli
și fără prea multe fițe
ceru o porție de momițe.

Fără doar și poate iată că și \'\'flegma periferiei\'\' poate căpăta valențe artistice atunci când cade sub o pană măiastră.Ai ochi artistic și nerv poetic,Alina.Ai reușit aici o baladă neconvențională a unor \'\'homeless\'\'bucureșteni.E o lamentație lirică vizavi de condiția marginalilor in peisajul citadin al societîții de azi.O meditație filosofică asupra soartei anonimului străzii la scara mondială:
planeta noastră e o rotulă în seara asta dragul meu

iar noi aceleași două pete de carne crescute pe ea

și mergem vezi?

Mă bucur să te știu aici, cu lirismul tău fulgerat de luciditatea artistului veritabil.

Chiar asa lipsit de eleganta, de evghenie vorbeste lumea la Bucuresti in zilele noastre? Si eu care din conacul meu de peste ocean credeam ca ne-am mai cioplit si noi intre timp.Dar nu-i nimic ai cel putin vigoare aici, ai muschi
\"iubirea este o boală grea în stomac ți se deschid vulcani\", imi place hiperbola asta.In rest numai bine.Si mai da-o si tu dracului de periferie si scrie intr-un stil mai...boieresc.

Tu nu te speli pe dinti inainte de culcare? Mai ales dupa branza aia topita si tigara, ih...

scanteie la omul destept, mumie la tont, hoit la idiot> ideea.

Am scandat poezia ta ca pe vremea orelor de latină din liceu, pe Ovidiu sau Vergiliu. O curgere lirică în legănarea frunzei desprinsă din pom.Mai scrie așa. E frumos și te prinde.

Cele mai bune portofele din piele eu le am din Romania.

Mă întreb cui nu i-a plăcut această poezie și de ce. Asa cum se prezintă regulamentul site-ului orice editor are puteri discreționare să arunce orice creație la coș(citește atelier) fără vreo explicație. Nu cred că e un exercițiu nici fair-play, nici în spiritul de atelier literar al site-ului.Ar fi bine să ni se și spună de ce, atunci cand se trece o poezie la atelier. Cerem prea mult?

Iarba fiarelor e o buruiană care se găsește la altitunii în munții nostri cu care hoții de odinioară deschideau lacăte. Străbunica mea povestea că hoții hoțții mergeau în sate de munte de unde luau de pe la babe și alți țărani această plantă cu proprietăți rare și își faceau o incizie în pielea palmei unde introduceau buruiana.Era de ajuns să atingă lacătul cu acea mână că pe loc se deschidea.Pare o vrăjitorie, dar cel puțin despre ea merge vorba în folclorul nostru ca despre iarba deschizătoare de orice lăcate.

Scotland Yard-ul e furios
că românu-i norocos,
cu iarba fiarelor, măi frate
el sparge orișice lăcate.

răzbate din textele tale frustrarea, decepția, piederea speranței și vreau să te asigur că e pur oemenște să simți așa în lumea actuală, cum trăim o epocă de crză a culturii, criză a valorilor, a structurilor, sociale, politice, economice, morale. Vorbind de morală, iată îți reamitesc cele patru virtuți din morala creștină: credința, speranța, răbdarea și caritatea(iubirea creștină). Să putem stărui în aceste virtuți într-o vreme de haos al valorilor morale e cred secretul tăriei noastre, al înțelepciunii omului ajuns în pragul mileniului trei. Oare nu ne-a învățat nimic istoria umanității?Oare sunt în van filosofiile, religiile, arta, cultura de până la noi? Nu cred, nu vreau să mă las pradă desnădejdii. Ce a produs desnădejdea, disperarea, frustrarea, decepția în istoria valorilor spirituale? Lucruri străine umanismului și constructivismului, aberații culturale, fantome ale spiritului, forțe ale neantului, alienare, războaie un Holocaust, o Hiroshima. Să ne ferim de înfrangere ca de un diavol. Si înfrangerea nu e perceputa decat în spirit și de catre spirit. Valorile creștine pe care eu le vad dincolo de instituția bisericii sunt valorile noastre, un bun spiritual care ne îndrumă și lumineaza.Să le cultivăm, deci.

Idee care nu apare în textul de mai sus este aceea a perimări unor teorii elitiste la nivelul culturii europene occidentale, A. Pareto, O. Spengler, Ortega y Gasset. Că pot argumenta împotriva acestor teorii de dreapta așa cum se reflectă ele în cultura occidentală o dovedește eseul meu scris în 1982 și publicat pe Agonia în pagina mea sub Mitul culturii faustice.Pentru cei interesati eseul se află aici:
http://www.poezie.ro/index.php/essay/73242/index.html

Băieți, am intrat la acest articol spre a aduce în discuție noțiunea de societate deschisă și m-am luat cu vorba.
În gândirea filosofică(H.Bergson, K.Popper \'\'The open society and its enemies)dar și în politologie, în științele sociale, în limbajul și proiectele unor instituții democratice mondiale a intrat de mai multă vreme noțiunea, conceptul de societate deschisă, open society, societa aperta, societe ouverte, sociedad abierta, etc.E cred răspunsul la întrebarea lui Felix:
\'\'nu cumva suntem mult mai mult un popor decât o națiune? Apoi o alta: în epoca globalizării și a consumismului mai sunt întrunite condițiile de existență ale națiunii? \'\'
Firește, chiar dacă ne lipsesc ideologii, teoreticienii momentului, proiectele, inițiativele private, guvernamentale, internaționale de a crea mecanisme ale societății deschise nu întârzie să apară.Chiar și România participă în proiecte ale societății deschise. Ori ce este această societate deschisă? Societatea pluralistă, de integrare, de promovare a diversității cuturale, de anulare a barierelor de rasă, religie, sex, etnie, naționalism,etc.E un deziderat, un proiect, un efort, o investiție, dar nu o utopie. Putem crea o lume a dialogului democratic. Totul e să știm a concilia vederile opuse.

S-a găsit deja o soluție problemei: adoptarea si legislație care o consfințește.Dpă căsătoria gay vine legea adoptării ca drept consfințit. Să ne speriem, să rîdem, să plîngem, nu știu.Un lucru e cert și oameni care nu sunt ca noi(citeste ca toti oamenii) au dreptul să se bucure de viață.
Fabula ta e super, Diviza.Si ai avut parte de reacții pe măsură. La mai multă inspirație și creație cu morală ca aici.

Eu am căzut la filosofie in \'73 pentru ca mi+a dat in bilet statul socialist si profesorul care ma examina a vazut ca si tine ca sunt o urmasă a iluminismului. M-a intrebat daca nu am auzit de ministri care bagă mâna? M-am bucurat de esecul meu la filosofie, unde luasem scrisul, caci in doi ani facultatea s+a contopit cu istoria iar sociologia, psihologia, pedagogia au fost inchise(pentru renovare).Vreau sa cred in valori, și ceeace propune integrarea europeana e un set de valori ale afirmarii, ne propune un viitor. Char daca mentalitățile și practicile sociale și politice sunt adînc înradacinate, ele mor greu trebuie sa avem mereu speranta, increderea in forta umana ca agent înnoitor, de progres social.Deocamdata e greu sa si speram, mai ales noi românii, dar va veni vremea când Europa așa cum am cunoscut-o noi nu va mai exista decât în cărțile de istorie.Omenirea însă nu s-a oprit niciodată din mers.

Mi-a plăcut începutul, mi-a plăcut mijlocul, dar la sfîrșit am căzut ca o bărbie înfiptă în palmă, spijinită în cot.Puteai continua balansul liric, puteai să ma lași văsând, e un cântec întrerupt, oare asta se întâmplă la ieșirea din trup?Zic e o poezie prea frumoasă ca să nu fie perfectă. Fă-i ceva să lase plutind chiar și după ce s-a terminat, e prea abruptă așa cum termină.

Poezia ta frumoasă și personală, îmi amintește o alta prelucrarea poetică a Banchetului lui Platon de către St. Augustin Doinaș în Symposion.Te rog să o cauți și să o citești(în caz că nu o știi deja), e o poezie de adolescență, de începuturi, de pe vremea când făcea parte din cenaclul E. Lovinescu.

Tu cînd dezmembrezi jucării, cucerești inimi. Iată, Dana e pătrunsă de lumina lirismului tău.
Vezi că ai o silabă în plus la \'dascăli\'.

Alin, s-a scris și se va scrie prost, iar prostia omenească e lasată de la Dumnezeu ca o limită omului. Cu toții suntem proști față de El. Variază doar doza prostiei noastre.Cred eu, nu trebuie infierată nici prostia ca atare și nici arta proastă, ci arta care proastă fiind e urcată pe piedestal și ne închinăm la ea.Aici e adevăratul pericol, în a lua nonvaloarea drept valoare. Inutil să mai spun că și fenomenul ăsta e creat tot de o gloată de proști care cască gura la prostiile altor proști și li se par sclipitoare. Cum spuneam prostia are grade de comparație, iar proștii gură cască sunt cu mult mai proști decât cei căror le ridică osanale.A fost o vreme de care vreau să uit, anii comunismului, atunci cînd am scris aceste versuri, când literatura proastă, falsă, demagogică, cu program, tendință era medaliată, poeții acelei vremi trăiau ca belferii, ei nefiind de fapt decât o oaste de păduchi sicofanți.Sechelele acelei epoci se mai resimt încă. Nu suntem pe deplin vindecați de parvenismul spiritual, artistic, de mimarea poetică ieftină, gratuită chiar.
O consolare am: suntem neam de barzi ce am dat o artă și o poezie populară de o bogăție inestimabilă. Să nu disperăm că ne inundă poezia, literatura, arta proastă. Avem de unde alege. Când e vorba de poezie românul e nesecat în resurse și asta îmi dă încredere în viitorul artei în Romania.

M-ai dat gata, pe bune.